GHIMBIRUL

 

GHIMBIRUL

Zinziber,zingiber-vine din sanscritul crngavera care semnifică corp, rădăcină. Prin forma sa aplatizată și curbă ghimbirul seamană cu un corn de animal.

Această rădăcină reechilibrează ființa umană astfel în cât sa fie pregatită pentru ași regăsi misiunea spirituală. Plantă picantă stimulează funcționarea meridianelor plămân,splină, stomac, inimă, rinichi. (medicina chineza)

 Planta conține multe săruri înțepătoare și uleiuri, rădăcina este puternic încălzitoare deși nu  pare astfel la prima vedere, deoarece are parti apoase grosiere . Ea deschide, taie și atenuiază umorile, este pe placul stomacului, pieptului și a altor viscere, trezește apetitul și se opune la degradarea și vicierea umorilor, diminuiază secrețiile pulmonare grosiere. Rădăcina de ghimbir este excelentă în cazul problemelor cornice și în special contra astmului.

Proprietățile lui sunt de: stimulent circulator, tonic, antivomitiv, stomahic intens, eupeptic, carminative, antiseptic, colagog, hepatoprotector, expectorant, sudorific, stimulează peristaltismul intestinal și este antireumatismal. Este indicat în digestie  dificilă, probleme hepetice, rău în mijloacele de transport, grețuri datorate graviditatii, flatulență, ulcerații gastro-intestinale, diaree, slabiciune, reumatism febril și inflamator.(sa nu se facă abuz).Redă curajul, energia vitală, atenuiază nevrozele, psihozele, redă o perspectivă asupra sinelui.

GHIMBIR USCAT

(din perspectivă ayurvedică)

GHIMBIR USCAT

Śuṇṭhī (Zingiber officinalis) – ghimbir uscat

Rasa: picant

Vīrya: fierbinte

Vipāka: dulce

Guṇa: onctuos, uşor

Karma: afrodiziac, purifică vocea. Este un bun aperitiv şi digestiv, digeră eficient āma (āma pācana).

- indicat în artrită asociată cu āma, lumbago asociat cu āma, dureri ale părţii inferioare a spatelui asociate cu āma (când se utilizează prăjit în ulei de ricin)

- pentru sistemul digestiv: stimulează digestia, stimulează secreţiile, absoarbe apa, indicat în diaree şi amibiază, în flatulenţă, dureri colicative şi hemoroizi, în ciroză hepatică şi ascită; recomandată în vomismente asociate cu mucus

- pentru sistemul respirator: în tuse, astm, rinite

- pentru sistemul circulator: dilată vasele, indicat în afecţiuni cardiace, pentru

- pentru sistemul circulator: dilată vasele, indicat în afecţiuni cardiace, pentru circulaţie, anemie, pandu

- pentru sistemul reproducător: este afrodiziac (susţine îndeosebi sistemul reproducător masculin); împreună cu alte plante, este indicat în leucoree sau coagulări ale sângelui menstrual.

Uz extern: se aplică sub formă de pastă cu apă caldă, în cefalee, sinuzite, etc. Se poate amesteca cu scorţişoară şi pasta respectivă se aplică pe piept, în dureri acute ale pieptului, simptome cardiace. Indicat în dureri artritice (cu obligeană, pentru a reduce durerea).

Uz intern: dacă se amestecă cu lapte, este foarte bun pentru sinusuri, în caz de tuse, mai ales dacă pacientul nu tolerează laptele simplu.

Acţiuni asupra doṣa-urilor: acţionează global asupra lui kapha şi vāta, precum şi în caz de patologii obstructive (întrucât dilată şi sparge obstrucţiile).

CONDIMENTELE ÎN VIAȚA NOASTRĂ!

CONDIMENTELE ÎN VIAȚA  NOASTRĂ

Omul este singura ființă care își condimenteză , își adaugă foc hranei sale, este o acțiune termică la fel ca fierberea, înăbușirea , afumarea etc. și aceasta îl diferențiază pe om de animal.                                                                                                                            Cu ajutorul condimentelor omul devine mai conștient de ceea ce manâncă , el își angajeaza corpul astral și  eul  cu mai multă putere în acțiunea de a digera, deoarece acestea sunt părțile  responsabile cu perceperea gustului. Eul adică conștientul care îl ridică pe om deasupra naturii animale, pătrunde și reglează structura  termică (tot asa cum la rândul său, corpul astral domnește asupra aerului,corpul eteric asupra lichidelor, iar corpul fizic asupra solidelor),din  aceasta cauza  procesele  calorice joacă rolul principal în arta culinară .În această direcție natura calorică a  plantelor aromatice are o influiență puternică.Cu ajutorul condimenteleor fizicul este mai întâi încălzit și astfel ființa care nu este frustrată poate aborda în mod sănătos spiritualitatea. Procesele de asimilare care au loc în materie  sunt identice cu cele care se desfașoară în plan spiritual, ele nu sunt opuse între ele. Trebuie să încetăm să hrănim vampirii și preceptele care ne golesc de forță și ne transformă aura galben aurie într-un haluo de bilă neagră. 

VENINUL DE ALBINE

       

 VENINUL DE ALBINE-
- se caracterizează prin următoarele proprietăţi fizice: este un lichid dens, transparent (incolor), cu miros particular, înţepător, gust amărui-acid, astringent, arzător şi cu însuşiri de a cristaliza într-un interval scurt de timp. Proprietăţile organoleptice şi fizico-chimice ale veninului de albine cristalizat:

CARACTERISTICI	CONDIŢII DE ADMISIBILITATE
Aspect	masă pulverulenta omogenă
Culoare	alb-mat, uşor cenuşiu
Consistenţa	pulbere afânată
Miros	iritant, caracteristic
Gust	amar, înţepător
Puritate	fără impurităţi
Solubilitate	solubil în apă, insolubil în sulfat de amoniu şi alcool
Aciditate (pH)	4,5-5,5,
Conţinut în apă	6-7%
Conţinut în substanţa uscata	93-94%
Proteine total	65-75%
Cenuşa	3,5-4,0%
Greutate specifică	1,131

Mai mult de jumătate din veninul brut este format din proteină activă, care la rândul ei cuprinde mai multe fracţiuni: melitina, fosfolipază şi hialuronidaza.Precipită în mediu alcalin. Este compus din proteine, săruri minerale, enzime, hormoni, uleiuri eterice şi alte substanţe volatile.

Dintre substanţele minerale, veninul conţine calciu, magneziu, mangan, fosfor, sulf şi cupru.

• VENINUL DE ALBINE  DINAMIZĂ  APARTUL GENITAL

Proprietăţi terapeutice şi curative ale veninului
Veninul de albine, când e administrat în doze mici, poate fi un medicament natural excelent, are o serie de proprietăţi şi exercită asupra organismului uman o serie de efecte:
Proprietăţi antibiotice

Efect bactericid pe: Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogenes, Escherischia coli, Salmonella typhi, Bacilus brevis, Bacilus cereus .
Veninul de albine inhibă creşterea bacteriilor şi fungilor
Acţiune bacteriostatică pe anumite microorganisme ca: Micobacterium phlei, Vibrio cholerae
Antibiotic
Antibacterian
Antiinflamator (există o polipeptidă numită "peptida de degranulare a mastocitelor"; are o activitate antiinflamatorie de 100 de ori mai puternică decât hidrocorti zonul.

Efecte asupra:

Pielii (efect de întinerire al pielii datorită unei mai bune circulaţii sanguine şi creşterii permeabilităţii vaselor capilare).
Ţesuturilor, inhibă colinesteraza tisulară în zona tratată.
Acţiune antifibroasă produsă de hialuronidază, ce se găseşte în venin
Rol proteolitic (descompunerea proteinelor sub actiunea enzimelor
Scleroliză (Warner, Harman, Garles)
Vasele sanguine:
Creşte permeabilitatea vaselor sanguine, ca rezultat, schimburile dintre sânge şi ţesuturi sunt crescute.

Afecţiunile sistemului musculo-scheletic
Afecţiuni Reumatice ale Muşchilor, Nervilor şi Articulaţiilor, etc.
Artrite
Artrită Psoriazică
Artrită Reumatoidă
Artrite Traumatice
Boala Scheuermann (osteocondroza)
Bursite Acute şi Cronice
Epicondilita Laterală (cotul tenismanului)
Fibroze
Hipotonie (reducerea forţei musculare)
Mialgia (durere muscular)
OsteoartritePeriartrita umărului cu calcificări         
Poliartrită deformantă
Poliartrita Reumatoidă Juvenilă
Probleme de Tonus Muscular
Probleme Ligamentare
Spondilartroze (Artroze Clinice)
Spondilita Anchilozantă
Spondilita Anchilozantă Deformantă
Afecţiuni dermatologice (dermatologie)
Aluniţe
Căderea părului
Cicatrice
Dermatită seboreică
Eczeme
Melanoame
Micoză fungoidă
Negi
                                              

PROPOLISUL BRUT

PROPOLIS BRUT

Studiile arată că simpla administrare a unei raţii de propolis sporeşte capacitatea de funcţionare a creierului pentru cel puţin 6 ore. Propolisul s-a dovedit eficient în echilibrarea metabolismului, prevenirea îmbătrânirii celulelor, reglarea sistemului hormonal și creşterea producţiei de anticorpi pentru eficientizarea sistemului imunitar. Propolisul are acțune decisivă asupra unui mase de germeni cum sunt stafilococii, streptococii, unele bacterii. În plus, propolisul, comparativ cu antibioticele industriale, nu prezintă efecte adverse.De fapt, ceea ce demonstrează studiile recente nu este decât o redescoperire a virtuților înglobate în stupul albinelor de care grecii și egiptenii Antichității știau să profite din plin.

 Încă  din acele timpuri, s-a observat că pentru a-și proteja stupul de agresiunea microbiană, de acumularile de materii organice și pentru a menține temperatura constantă, albinele apelau la propolis, substanță adunata de ele cu multa grijă!Albinele foloseau, de asemenea, propolisul pentru a împiedica descompunerea deșeurilor organice ale stupului. Astfel, s-a stabilit că propolisul are proprietatea de a proteja împotriva microbilor. Studiile de ultimă ora evidentiază că propolisul prezintă  avantajul de a fi un veritabil antibiotic natural.

• (recomandăm ovulele  ARMONIA, cu propolis brut şi lăptişor de matcă)

PLANTE ÎN CULTURA POPULARĂ ROMANEASCĂ ( I )

Întrebuințările, credințele, obiceiurile, practicile magice, în legatură cu lumea plantelor, sunt în mare parte moșteniri tradiționale originare,  în cultura poporului român, păstrarea lor se leagă de continuaitatea milenară a oamenilor de pe teritoriul țării, de puternica lor ancorare în bogatul și variatul ei cadru geografic, de complexitatea și trăinicia nezdruncinată de vitregia veacurilor, a legăturilor stabilete între oameni și natură, oameni și lumea vegetală.

Credințele și obiceurile sunt în mare parte vechi reminescențe  cultice și rituale, generate pe plan mai larg de circuitul energiei  biocosmice , îndeosebi de energia plantelor.

Armonia și frumusețile lumii vegetale, importanța ei , au sugerat vechea si răspandita credință că plantele ar avea grai, ca și oamenii, că s-ar putea chiar să le auzim vorbind  și  să le afli rosturile.

Medicina populară a acumulat de-a  lungul veacurilor cunoștințe bogate cu privire la boli și vindecarea lor cu ajutorul leacurilor vegetale. Dealtfel, atât în medicina rațională(iatrosofia), din care s-a dezvoltat madicina stiintifică, cat și în medicina populară , pe care s-a fundamentat, plantele au fost leacurile principale. Medicina stiințifică a înflorit  odata cu botanica, ambele cultivate de medicii botaniști ai antichitatii. O buna parte din cunostințele acestora erau din fondul stravechi, al tradițiilor populare.

Trebuie să știm că lumea vegetală a dominat nu numai cultura materială populară  ci și cultura spirituală.

Numarul leacurilor vegetale folosite în medicina populară a fost mare. Din cele 876 de specii utile au fost folosite aproape toate sub o fomă sau alta în medicina populară. Leacurile se făceau după anumite rânduieli tradiționale în care, prepararea adeseori era întregită cu practici "magice", care sporeau eficacitatea lor. Acest mod de abordare pentru prepararea remediilor naturale îl găsim și în tradiția Indiană și anume, ramura ayurvedică. Întrebuințările medicinale  prezintă un interes mare nu numai pentru marile institute în care sunt studiate lecurile folosite de diferite popoare, în ariile  culturale mai intense, din diferitele zone de vegetatie etc., ci și pentru numeroși cercetători individuali, farmeciști, medici etc.

MENTA

MENTĂ

Menta (Izma)-Vine de la nimfa Myntha, fiica lui Cocyt unul din fluviile infernului, surprinsă în braţele lui Hades (Pluto), de către Persefona, aceasta o transformă într-o plantă (menta). În ea se găseşte întodeauna forţa sentimentelor şi de aceea ea este cosacrată lui Venus. Se spune că a fost blestemată de către Fecioara Maria", să nu facă seminţe niciodata" pentru că a vrut să arate soldaţilor lui Irod, (Familia Sfanta) care se afla ascunsă sub snopi de grâu. Mentha ţine de minte, această plantă fortifică creierul, stimulează memoria şi gândirea. Este o  plantă care trezeşte simţurile spirituale, amorţite, închise în trecutul încarnărilor noastre inferioare. Plantă picantă stimulează meridianele plămân, ficat. Toate tipurile de mentă fortifică, creierul,  inima, stomacul, înlătură gazele, stimulează apetitul, provoacă ciclul menstrual şi travaliul, dar calmează şi durerile, ajută respiraţia, corijează aciditatea şi echilibrul acido-bazic al organismului, înlătură greaţa şi vărsăturile. Se foloseşte şi în sughiţ, arsuri la nivelul stomacului, slăbiciune, colici, o linguriţă din apă de mentă, potoleşte agitaţia copiilor. Indicată  în dureri, alergii, acufene. Elixirul spagiric calmează agitaţia şi ciocnirile, ajută la deschiderea fiinţei către alte fiinţe, către aproapele său.