PLANTE ÎN CULTURA POPULARĂ ROMANEASCĂ ( I )

Întrebuințările, credințele, obiceiurile, practicile magice, în legatură cu lumea plantelor, sunt în mare parte moșteniri tradiționale originare,  în cultura poporului român, păstrarea lor se leagă de continuaitatea milenară a oamenilor de pe teritoriul țării, de puternica lor ancorare în bogatul și variatul ei cadru geografic, de complexitatea și trăinicia nezdruncinată de vitregia veacurilor, a legăturilor stabilete între oameni și natură, oameni și lumea vegetală.

Credințele și obiceurile sunt în mare parte vechi reminescențe  cultice și rituale, generate pe plan mai larg de circuitul energiei  biocosmice , îndeosebi de energia plantelor.

Armonia și frumusețile lumii vegetale, importanța ei , au sugerat vechea si răspandita credință că plantele ar avea grai, ca și oamenii, că s-ar putea chiar să le auzim vorbind  și  să le afli rosturile.

Medicina populară a acumulat de-a  lungul veacurilor cunoștințe bogate cu privire la boli și vindecarea lor cu ajutorul leacurilor vegetale. Dealtfel, atât în medicina rațională(iatrosofia), din care s-a dezvoltat madicina stiintifică, cat și în medicina populară , pe care s-a fundamentat, plantele au fost leacurile principale. Medicina stiințifică a înflorit  odata cu botanica, ambele cultivate de medicii botaniști ai antichitatii. O buna parte din cunostințele acestora erau din fondul stravechi, al tradițiilor populare.

Trebuie să știm că lumea vegetală a dominat nu numai cultura materială populară  ci și cultura spirituală.

Numarul leacurilor vegetale folosite în medicina populară a fost mare. Din cele 876 de specii utile au fost folosite aproape toate sub o fomă sau alta în medicina populară. Leacurile se făceau după anumite rânduieli tradiționale în care, prepararea adeseori era întregită cu practici "magice", care sporeau eficacitatea lor. Acest mod de abordare pentru prepararea remediilor naturale îl găsim și în tradiția Indiană și anume, ramura ayurvedică. Întrebuințările medicinale  prezintă un interes mare nu numai pentru marile institute în care sunt studiate lecurile folosite de diferite popoare, în ariile  culturale mai intense, din diferitele zone de vegetatie etc., ci și pentru numeroși cercetători individuali, farmeciști, medici etc.