PADUCELUL

                                       

         
Paducelul - stapanul inimii

Este un arbore de mici dimensiuni, care merita din plin complimentul de mai sus, si asta din mai multe motive. 

Primul argument este de ordin estetic - primavara, paducelul ne incanta sufletul, umpland dealurile si pajistile cu roiurile lui de petale albe, plutind pe vantul primaverii. Apoi, toamna, fructele sale de un rosu viu sunt adevarate explozii de vitalitate printre copacii si tufele cu frunze uscate, culoarea lor inveselindu-ne inima atinsa de aripa melancoliei. Dar asul castigator se afla in domeniul sanatatii. Putine plante sau medicamente din lume se pot lauda cu asemenea efecte vindecatoare, in bolile de inima, ca paducelul. Primii care l-au studiat si l-au elogiat in tratatele lor au fost invatatii greci Galen si Dioscoride. Multe secole mai tarziu, Paracelsus introducea florile albe, fructele rosii si frunzele acestui arbore in celebrele sale elixiruri de tinerete si de viata lunga. Multi alti savanti ai Evului Mediu si, mai tarziu, ai secolului luminilor au remarcat proprietatile tamaduitoare ale fructelor rosii, ce stralucesc pe ramurile spinoase si subtirele, la inceputul lui octombrie. In prezent, paducelul este una din cele mai bine studiate plante medicinale, proprietatile sale vindecatoare fiind recunoscute de catre comunitatea stiintifica internationala.

Descrierea plantei

In lume exista nu mai putin de... 250 de specii de paducel, din care cea mai mare parte au proprietati medicinale. La noi in tara se gasesc cinci specii, cu diferente de aspect insesizabile pentru cei neinitiati si, conform studiilor efectuate, toate au virtuti tamaduitoare similare. Arborele are trei pana la sapte metri inaltime, ramurile sunt terminate cu spini puternici, iar frunzele sale sunt de un verde deschis, adanc crestate si nu foarte mari. Creste incepand cu zonele joase de campie, unde fructele ajung la maturitate in primele zile ale lui septembrie, si pana in ariile submontane, unde fructele de paducel se coc mai tarziu, inainte de caderea primelor brume. Efecte medicinale au fructele, dar si florile, cu care sunt adesea asociate in tratamente.

Recoltare si conservare

Ramura inflorita de paducel

Culesul fructelor se face la sfarsitul lui septembrie - inceputul lui octombrie, inainte de a da prima bruma. Fructele ajunse la maturitate, cu o coloratie rosie intensa (nu rozii sau de un rosu inchis), se culeg de pe crengi si se pun apoi in saculeti de panza sau de hartie. Se usuca in locuri umbrite, ferite de umezeala, in strat foarte subtire (pe cat posibil fructele nu trebuie sa se atinga intre ele). Procesul de uscare este destul de indelungat (1-3 saptamani) si se incheie atunci cand pulpa fructelor de paducel este total deshidratata si usor casanta, rupandu-se cand le desfacem cu un cutit. Dintr-un kilogram de fructe proaspat culese rezulta, dupa uscare, aproximativ 300 de grame de fructe de paducel deshidratate.

Preparate din fructe de paducel

Ceaiul de fructe de paducel

Intr-un sfert de litru de apa se pun la macerat, vreme de 8-10 ore, 3-6 linguri de pulbere de paducel, dupa care lichidul se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca un sfert de litru de apa, vreme de doua minute, dupa care se lasa sa se raceasca. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ jumatate de litru de infuzie combinata, care se administreaza pe parcursul zilei. Pe cat posibil, in timpul prepararii, este bine ca extractele sa nu intre in contact direct cu metalul din strecuratoare (sunt preferate strecuratorile de plastic sau tifonul), din vase (cele mai bune sunt cele de sticla) sau din oale (vor fi preferate cele teflonate), metalul din care sunt facute va cataliza oxidarea vitaminelor si flavonoidelor.

Siropul de fructe de paducel

Intr-un borcan de sticla prevazut cu capac, se pun alternativ un strat de fructe proaspete de paducel, tocate cat mai marunt, un strat de miere (fiecare cu grosime de aproximativ doua degete), pana se ajunge la gura recipientului, unde se pune ultimul strat de miere. Se inchide ermetic vasul si se lasa la intuneric si racoare sau ingropat in pamant, vreme de patru-opt saptamani. Dupa trecerea acestui interval de timp, se filtreaza continutul (samburii nu trebuie sa ajunga in preparatul final), iar siropul obtinut se trage in sticle inchise la culoare. Este un elixir calmant pentru psihic si sistemul nervos, un excelent tonic cardiac si sustinator de efort. Se ia cate o lingura, de 4 ori pe zi, in cure de lunga durata.

Extractul de fructe de paducel

Planta este folosita de 2000 de ani

Este genul de remediu pe care cardiacii, dar si cei care fac eforturi fizice sau intelectuale intense, este bine sa il aiba in orice moment la indemana. Se obtine din tinctura de fructe de paducel, din care se evapora complet alcoolul, ramanand o pulbere rosietica fina, dulce-acrisoara si extrem de concentrata in principii active: extractul de paducel. El contine de 5-6 ori mai multe principii active decat simpla pulbere, care sunt asimilate integral de organism si nu doar in proportie de 25%, ca in cazul simplei pulberi. Ca atare, extractul este "medicamentul" cel mai concentrat care se poate obtine din paducel, asa incat nu este de mirare ca toate studiile facute in ultimele decenii cu aceasta planta au folosit extractul.
La noi in tara, extractul de fructe de paducel se gaseste combinat in proportii egale cu pulberea de flori, sub forma unor capsule cu o eficienta terapeutica remarcabila. Asocierea la extract a pulberii de flori ajuta pacientul sa beneficieze de proprietatile naturale, originale, ale plantei, eficientizand tratamentul. Dozele necesare de capsule cu extract vor fi precizate pentru fiecare tip de afectiune in parte.

Baia cu paducel

Se face folosind un remediu foarte simplu de obtinut - fiertura. Aceasta se obtine din doi pumni de frunze si boabe de paducel, care se fierb in doi litri de apa. Se strecoara si se toarna in apa din baie, impreuna cu un pumn de sare marina. Pielea, vasele de sange si circulatia sunt activate de catre principiile active din paducel, care au efecte benefice si asupra inimii si a sistemului circulator.

Tratamente interne cu paducel

Fructele se coc intre octombrie si noiembrie

* Ischemie cardiaca (boala coronariana) - numeroase studii facute cu fructele de paducel arata ca aceasta planta este un tonic cardiac exceptional. Este bine de stiut, insa, ca doza si forma de administrare a paducelului sunt foarte importante in cazul afectiunilor cardiovasculare. Fara doar si poate extractul de fructe de paducel este cel mai eficient, insa in studiile facute cu doze reduse, efectele sunt foarte modeste asupra celor cu insuficienta cardiaca. In schimb, la cei care au folosit doze mari de extract (peste 900 mg pe zi), pentru o perioada de peste 8 saptamani, actiunea terapeutica a fost cu adevarat remarcabila: din a patra saptamana de cura capacitatea de efort a crescut, dispneea de efort s-a diminuat, la fel ca si senzatia de oboseala, oxigenarea tesuturilor a fost mai buna, la fel ca si starea fizica si psihica pe ansamblu a pacientilor cardiaci.
* Angina pectorala - o doza de 400 mg de extract de paducel, luata de 3-4 ori pe zi, duce la rarirea frecventei crizelor cardiace dureroase, dar si a intensitatii acestora. Mai mult, extractul de paducel influenteaza in bine si starea emotionala a pacientilor, in conditiile in care tensiunea emotionala este implicata in aparitia a peste 60% din crizele de angina pectorala. Fructele acestui arbore au efect usor sedativ, reduc excitabilitatea psihica, calmand starile de panica, de anxietate, care conduc la aparitia crizei de angina pectorala.
* Valori ridicate ale colesterolului - flavonoidele sunt acele substante care dau culoarea rosie a fructelor de paducel si tot ele au un puternic efect antioxidant, imbunatatind metabolismul grasimilor si impiedicand depunerea acestora pe artere. Studiile pe animale au confirmat aceste efecte benefice ale paducelului asupra nivelului colesterolului, dar si observatiile clinice facute pe pacienti umani. Se recomanda curele cu ceai de fructe de paducel, din care se bea cate un litru pe zi, vreme de 3-4 saptamani. Pentru cei hipertensivi si care au in acelasi timp colesterolul si trigliceridele marite, se recomanda urmatoarea cura:
* Hipertensiunea arteriala - se administreaza extractul de fructe de paducel, cate 1000-1200 mg pe zi, in cure de 40-60 de zile, urmate de 14-21 de zile de pauza, dupa care administrarea se poate relua. Un studiu al Universitatii de Medicina din Maryland, Statele Unite, confirma efectele reglatoare ale tensiunii ale extractului de paducel, inclusiv asupra pacientilor cu diabet de tip II. Cura cu paducel este recomandata mai ales acum, la inceputul sezonului rece, dar si cand este foarte cald si sistemul cardiovascular este greu incercat. Tratamentul este mult mai eficient daca se asociaza cu o alimentatie vegetariana cu multe cruditati, saraca in sare si fara condimente iuti, indicatii valabile si pentru urmatoarea categorie de afectiuni:
* Ateroscleroza - tratamentul cu paducel stopeaza evolutia acestei afectiuni si, important, previne multe dintre complicatiile sale. Se iau capsule cu extract de paducel, cate 4-6 pe zi, in cure de 3 luni, urmate de 1-2 luni de pauza, dupa care administrarea se reia. Suplimentar, se consuma ulei virgin de masline, cate 30-50 ml zilnic.

Legenda spune ca paducelul a crescut din fostul toiag al Sfantului Iosif

* Tulburarile de ritm cardiac - studiile arata ca la aproximativ 40% dintre cei tratati cu extract de paducel, cate 900 mg pe zi, ritmul cardiac (la fel ca si tensiunea arteriala) este stabilizat. Efecte foarte bune se obtin prin asocierea paducelului cu talpa-gastei (Leonurus cardiaca), care este un alt anti-aritmic consacrat. Pe timpul tratamentului cu paducel se vor consuma alimente bogate in potasiu asimilabil (banane, mere, cartofi fierti, pepeni).
* Sechele post-infarct - studii de medicina experimentala facute in mai multe laboratoare din lume au pus in evidenta faptul ca administrarea de paducel dupa infarctul miocardic favorizeaza revascularizarea muschiului cardiac, stabilizeaza valorile tensiunii arteriale, ajuta la marirea calibrului vaselor de sange care alimenteaza inima. Se administreaza extractul de fructe si pulberea de flori de paducel, cate 200 mg din fiecare, de patru ori pe zi.
* Circulatie periferica deficitara - la venirea sezonului rece, se face o cura de 60 de zile cu sirop de paducel, din care se iau cate 3-4 linguri pe zi. O varianta mai puternica a acestui tratament este cel cu sirop de paducel, asociat cu pulbere, fara samburi, de macese (Rosa canina), din care se iau de trei ori pe zi cate doua lingurite. Aceste tratamente imbunatatesc circulatia la nivelul vaselor de sange de mici dimensiuni, precum si circulatia de la nivelul finei retele de vase capilare. De asemenea, bioflavonoidele din pulpa ambelor fructe intaresc peretii vaselor de sange, fiind eficiente contra fragilitatii capilare.
* Reumatism degenerativ, dureri articulare - se administreaza ceaiul de paducel, cate un litru pe zi, in cure de 3-4 saptamani. Fructele rosii ale paducelului sunt un puternic antioxidant si reintineritor, care opreste procesele degenerative ale articulatiilor. Mai mult, paducelul are efecte antiinflamatoare si usor calmante ale durerii. Pentru reumaticii foarte sensibili la frig, se recomanda asocierea fructelor de paducel cu cele de maces, in proportii egale.
* Tulburari specifice premenopauzei (bufeuri, palpitatii, stari de neliniste si nervozitate) - se face o cura cu extract de paducel, din care se iau 1200 mg pe zi, pe o perioada de 30 zile, cu 4 zile de pauza. Tratamentul da rezultate exceptionale atunci cand este asociat cu dieta lacto-vegetariana, cu multe cruditati.

Cand ii merge bine, paducelul atinge 10 m inaltime

* Nevroze, stari de anxietate, atacuri de panica - se face un tratament cu ceai de paducel, din care se beau trei pahare pe zi. De regula, acest preparat se administreaza pe stomacul gol, cu 15 minute inaintea meselor principale. Are un efect calmant si de stabilizare a emotiilor, fiind in mod special recomandat pacientilor care acuza si simptome cardio-vasculare, confirmate sau nu de analizele de specialitate.
* Hepatita - studii facute in spitalele din China, atat pe loturi de animale, cat si pe bolnavii cu hepatita virala de tip B si C, au aratat ca administrarea extractului de fructe de paducel duce la unii pacienti la ameliorari suprinzatoare atat a simptomelor acestor afectiuni, cat si a analizelor de sange. Se pare ca fructele de paducel au efecte hepatoprotectoare, ajutand la mentinerea functiei celulei hepatice, stimulandu-i regenerarea si stimuland totodata sistemul imunitar sa tina infectia sub control. Se administreaza extractul, cate 600 mg pe zi. Rezultate foarte bune se obtin prin asocierea paducelului cu armurariul (Sylibum marianum).



Precautii si contraindicatii

Paducelul este foarte bine studiat sub aspectul reactiilor adverse, in doze normale neavand reactii adverse notabile. Totusi, in fitoterapie si in nutritie exista un capitol mai putin cunoscut, si anume cel al efectelor paradoxale, care apar foarte rar (sub 1% din cazuri), exercitandu-se asupra unor persoane care au predispozitii speciale. De pilda, valeriana, care este unul din cele mai puternice sedative si somnifere, asupra unui numar foarte mic de persoane are efecte opuse, creand stari de agitatie si insomnie. In ce priveste paducelul, el poate produce in cazuri foarte rare dereglari de ritm cardiac si stari de indispozitie (dureri de cap, greata etc.). Ca atare, paducelul va fi administrat in primele 2-3 zile in cantitati mici (1-2 capsule pe zi), doza crescandu-se pana la cea normala doar daca nu apar reactiile adverse mentionate. Supradozarea paducelului, adica depasirea de 10-20 de ori a dozelor normale, care sunt 30 g la planta intreaga si 16 g la extract, pot produce aritmie cardiaca, greata si hipotensiune



Paducelul si... ranile sufletului

In medicina magica a celtilor, a galilor, dar si a tracilor, se credea ca fructele rosii ale paducelului au proprietati exceptionale de intarire a legaturilor de iubire, dar si de refacere a inimilor zdrobite din dragoste. Celtii, de pilda, aveau adevarate ritualuri la inceput de toamna, in care tinerii si tinerele erau impodobiti cu o cununa de paducel, cu frunze si fructe, pentru a-si pastra sufletul viu si pentru a-si putea iubi perechea toata viata.

Apoi, cel care era ranit in dragoste se retragea sub un paducel si ramanea tacut pana la asfintitul soarelui, incredintandu-si intr-un fel de transa sufletul spiritului acestui copac sacru, pentru a-l tamadui. Cand se intorcea, odata cu aparitia stelelor de pe cer, de la ritualul de sub paducel, sufletul sau, pana atunci chinuit, era curatat de patimi si suferinte, fiind din nou liber.
Popoarele germanice si cele slave credeau ca insusi lemnul de paducel are proprietati magice, intarind inima celor buni si slabind inima celor rai si cu ganduri necurate. Din lemn de paducel erau facute sageti ritualice cu care erau atinsi si anihilati cei banuiti a lucra cu spiritele malefice.
O parte din credintele populare despre paducel sunt in buna masura confirmate de studii moderne, care arata ca atat fructele, cat si florile, au efecte sedative si calmante, ajutand la depasirea tensiunilor psihice, calmand trairi negative cum ar fi anxietatea, panica, instabilitatea emotionala - specifice celor care au suferit deceptii sentimentale puternice.

Paducelul si varsta a treia

Tratamentul de lunga durata cu flori de paducel are efecte aproape magice asupra persoanelor in varsta. Studii facute in Franta arata ca administrarea a 2-3 cani pe zi de ceai de paducel, in cure de foarte lunga durata (6 luni minimum), previne aparitia sau agravarea bolilor de inima si a bolilor vasculare, previne depresia si alterarea capacitatilor mentale ivite odata cu varsta. Mai mult, studii facute in spitale universitare au aratat cresterea cu pana la 40% a capacitatii de efort a batranilor tratati cu paducel. Astfel, testele facute pe bicicleta medicinala si la mersul pe jos au aratat ca cei care consuma aceasta planta au o mult mai mare rezistenta la efort, respiratia lor este mai bine reglata si mai ampla, iar inima rezista mult mai bine la solicitarile indelungate, fata de cei din loturile martor. In concluzie, daca vreti sa traiti nu doar mult, ci si bine si in deplinatatea facultatilor fizice si psihice, consumati paducel.

      

ANGELICA

Darul ingerilor - Angelica arhangelica

Angelica este una din plantele cu cele mai puternice conotaţii magice şi spirituale, fiind considerată în unanimitate de tradiţiile populare ale diferitelor popoare europene şi asiatice, o adevărată "poartă" de legătură cu planurile superioare ale universului. Numele plantei evocă de altfel legătura existentă între plantă şi fiinţele de lumină din lumile invizibile – îngerii. Proprietăţile sale eminamente benefice au făcut ca ea să fie renumită pentru puterea de protecţie ocultă pe care o asigură.

În tradiţia românească, denumită semnificativ iarba celor şapte îngeri  sau îngerica, se ştie că are puterea de a atrage protecţia îngerilor. Se spune, de pildă, că "ea poate fi culeasă şi administrată spre vindecare numai de oamenii cu cugetul şi sufletul curate. Dacă se apropie de ea un om rău ori lacom, îşi pierde forţa, pentru că îngerii pleacă de la ea." În mai multe zone ale ţării era folosită pentru  că "fereşte de strigoi", sau pentru că "alungă duhurile necurate", pentru a-i ajuta pe cei ce au coşmaruri, pe cei pesimişti, cei posedaţi, deocheaţi şi pe toţi cei a căror conştiinţă este întunecată de suferinţă şi chin. La sate, angelica se pune în baia copiilor care plâng fără motiv, pentru a întoarce la ei astfel îngerul păzitor. În Ardeal, seminţe şi tulpini de angelică macerate în pălincă, este un remediu tradiţional pentru dureri de stomac, răceli şi gripe, reumatism, indispoziţie şi depresii cauzate de vremea friguroasă şi rea. Se mai spune că, administrată bătrânilor, le readuce vigoarea şi bucuria tinereţii.

Răspândită şi în alte ţări ale Europei, angelica era considerată în Evul Mediu, un adevărat panaceu. În secolul al VII-lea, de exemplu, este consemnată salvarea de la moarte a unui întreg oraş, în timpul unei epidemii de ciumă, cu ajutorul angelicăi.

În grădinile mănăstirilor de odinioară, angelica era la mare cinste alături de busuioc pentru efectele sale de curăţire a sufletului şi orientarea minţii către cele sfinte. Planta intra şi în componenţa diverselor elixiruri benedictine, acest ordin călugăresc fiind renumit  pentru vastele cunoştinţe de vindecare cu plante. În Irlanda există obiceiul spălării copiilor cu apă de angelică, similar întrucîtva  folosirii apei sfinţite, cu rolul de ai curăţa pe micuţi de posibilele influenţe nefaste şi a le întări sănătatea.

Studiind dieta eschimoşilor, fitoterapeutul francez Maurice Messegue scrie despre această plantă: «Angelica creşte rezistenţa psihică şi fizică. Revitalizează întregul organism, combate spasmele şi oboseala, previne stările depresive. Este foarte utilă iarna, ajutîndu-i să se apere de bolile microbiene şi virotice. Se pare că ei i se datorează excepţionala rezistenţă a eschimoşilor, angelica fiind singura lor "legumă"».

Iată lista numeroaselor boli în care angelica are un efect curativ constatat: stări depresive, astenie, isterie, afecţiuni psihosomatice, dificultate de concentrare, întârziere de dezvoltare mentală la copii, colită de fermentaţie, gastrită hipoacidă, dispepsie, digestie dificilă, gripă, tulburări de ciclu menstrual, dereglări hormonale la femei, boli infecţioase grave (TBC, hepatită virală), scleroză în plăci, paralizie, boli grave în general, cancer.

La ora actuală angelica este una dintre cele mai renumite şi mai utilizate plante medicinale. Totodată angelica este planta magică ce ne ajută să comunicăm cu lumea îngerilor. 

ANGELICA

LAPTISOR DE MATCA

                   LĂPTIŞORUL DE MATCĂ CRUD

                        

Lăptişorul de matcă a  fost recomandat în terapeutica umană din anul 1992, de către profesorul francez  R. CHAUVIN.  Datorită  conţinutului  remarcabil  de aminoacizi, lipide, glucide, vitamine, hormoni, enzyme, substanţe minerale, factori vitali specifici, substanţe cu rol biocatalizator  în procesele  de  regenerare  a celulelor,  lăptişorul de matcă se poate folosi într-o gamă  largă de afecţiuni, fie ca atare sau  adaugat  într-o serie de produse. (ovule, creme naturale, produse cu administrare generală). Amintim o listă  de afecţiuni care au răspuns cu succes la  produsele  bazate  pe lăptişor de matcă:

Folosit cu succes în patologia genitală, (împreună cu propolisul negativează  HPV-ul, reduce chisturile, tumorile, inflamaţiile, vindecă  răni ale colului uterin  şi vagin, previne formarea  micozelor, regenerează mucoasa vaginală. Se administrează la persoanele cu infertilitate, ameliorează starea generală  a sugarilor imaturi, copiilor bolnavi şi în convalescenţă, fiind administrat în alimentaţia  acestora. Are efect pozitiv în tratarea steatozei hepatice şi aterosclerozei. Revigoreză  bolnavii  hipotrofici, la bătrâni  înlătură  astenia  fizică  şi  psihică,  reduce  tulburările  neuro-circulatorii  şi  pe cele de memorie, imbunătăţeşte vederea, stimulează  apetitul și starea generală. Este calmant  pentru  persoanele  emotive și  pentru cele ce suferă de insomnie, este dinamizant  pentru cei cu depresii, intervine în normalizarea sistemului neurovegetativ şi a dispoziţiei. Creşte randamentul muncii fizce şi intelectuale, este protector al organismului şi regulator al metabolismului, reduce nivelul colesterolului  în sânge, stimulează  imunitatea, intervine în regenerarea  celulară  şi  în combaterea unor urticarii, eczeme, psoriazis, hipercheratoză, seboree  si  alopecii, îmbunătăţeşte  funcţiile  miocardului şi ale vaselor coronare, combate  crizele  de angină, este  folosit  şi în tratamentul  astmului bronşic-lăptişorul de matcă  are şi însusiri antimicrobiene acţionând  bacteriostatic şi bactericid. Este folosit  în  preparate  cosmetice  cu rol de regenerare, hidratare, estompează  formarea  ridurilor, (apa se găseşte în procent ridicat, 58- -67%,  fiind  produsul apicol cu cel mai mare  nivel de umiditate). Indicat în arsuri de toate tipurile şi degerături.

•  Regasim laptisorul de matca, in Produsele Armonia:

• tonicul ARMONIA TRUPULUI
• crema ARMONIA
• ovule ARMONIA

      

                             

CIUBOTICA CUCULUI

Un moment foarte bun pentru a fi recoltata.
Ciuboţica-cucului este o plantã pe care o gasim  prin pãşuni şi fâneţe, în zonele de deal şi de munte. Florile, de culoare galbenã, sunt grupate mai multe pe o tulpinã la a cãrei bazã se aflã un mãnunchi de frunze ovalare, alungite, cu suprafaţã încreţitã şi margine ondulatã.
De la ciuboţica-cucului se pot folosi în scop terapeutic florile, frunzele şi rãdãcinile.
Rãdãcinile şi rizomii de ciuboţica-cucului conţin saponozide triterpenice de tipul primulinei, acid primulinic, precum şi amidon, zaharuri, ulei volatil. Florile conţin saponozide şi flavonoizi. În frunze s-a gãsit o cantitate mare de vitamina C şi carotenoizi.

sus

Acţiune                             

Are acţiune antispastică, emolientă, fluidifiant al secreţiilor bronşice, secretolitică, diaforetică, calmantă, sedativă, cicatrizantă, sudorifică.

sus

Indicaţii terapeutice                

Este recomandat în caz de bronşite, pneumonie, astm bronşic, tuse, gripă, disfuncţii gastro-intestinale, cefalee, migrene, nevralgii, tulburări nervoase, insomnie, boli cardiace, combate nevrozele cardiace, previne formarea calculilor vezicali.

SPLINUTA

                                         

Splinuţa- se găseşte la marginile pădurilor, în şanţurile cu apă, pe povârnişuri şi în locuri defrişate de pădure. Încă din străbuni era folosită pentru tratarea infecţiilor vezicii urinare, a pietrelor la rinichi, a afecţiunilor gastrointestinale, a alergiilor, a durerilor în gât, a tusei, a hemoroizilor, a diabetului, a problemelor la nivelul prostatei, a ficatului mărit, a infecţiilor gurii, dar şi în caz de nervozitate. În ceea ce priveşte afectările emoţionale, fitoterapeuţii o numesc „îngerul mângâietor”, care alungă orice tristeţe.

Ceaiul alungă stresulÎncordările nervoase se descarcă prin rinichi, de aceea, după un şoc de ordin afectiv, splinuţa se dovedeşte a fi o plantă medicinală ce influenţeză pozitiv sănătatea acestor organe. Ca urmare, ceaiul de splinuţă ar trebui consumat neapărat în cazul unor decepţii şi al altor stări sufleteşti stresante. Efectul de echilibrare în stări emoţionale grele se simte asemenea unei mâini care calmează bolnavul. Ceaiul se prepară prin opărirea unei linguriţe de splinuţă cu 1/4 litru de apă, după câteva minute se strecoară şi se ia în timpul zilei.

Favorizează eliminarea pietrelor sau a nisipului la rinichi ori vezicăFrunzele şi florile de splinuţă creează o senzaţie răcoritoare şi produc deshidratare, fiind recomandate în afecţiunile renale şi vezicale. Aceasta se datorează efectului diuretic ce favorizează eliminarea nisipului sau pietrei de la rinichi şi de la vezica urinară. Împreună cu drăgaica şi urzica-moartă galbenă sau albă are efecte chiar şi în scleroza renală, în irigarea renală şi ajută la racordarea rinichiului artificial. Dacă se beau trei ceşti cu ceai pe zi timp de circa o săptămână se pot obţine rezultate vizibile.

Utilă în bolile şi în hemoragiile intestinaleDin punct de vedere biochimic, splinuţa conţine ulei volatil, substanţe amare, tanină, flavonoide şi saponine. Efectul diuretic al splinuţei se datorează saponinelor. Pentru afecţiunile gastrice, mai ales pentru problemele intestinale, se poate consuma ceai de splinuţă amestecat cu alte plante. Consumat ca atare, ceaiul poate fi folosit şi pentru tratarea durerilor de gât, afecţiunilor cutanate, dar şi în caz de hemoragii intestinale şi inflamaţii ale intestinului subţire. În medicina populară, planta era folosită pentru tratarea şi vindecarea reumatismului artritei şi în curele de dezintoxicare. Calmează durerile şi se poate administra atât intern, cât şi extern, sub formă de comprese pe zona dureroasă.

Prietena doamnelor

O serie de cercetări medicale efectuate în anul 1987 în Germania au confirmat că splinuţa poate fi prescrisă pentru femeile care suferă de candidoză orală sau vaginală, deoarece planta conţine o saponină numită virgaureasaponină, un antifungic puternic. Cu această plantă se pot face tratamente de lungă durată, fără a exista pericolul de apariţie a efectelor secundare nedorite. Folosirea ei este indicată chiar o perioadă mai lungă, inclusiv după trecerea afecţiunii, pentru a reduce riscul de recidive. În plus, doamnele o pot utiliza şi pentru înfrumuseţare. Infuzia din această plantă este bună pentru spălarea tenului gras, se poate pune chiar în apa de baie, e utilă pentru a vindeca rănile sau înţepăturile de insecte şi, alături de roiniţă, rozmarin, salvie şi taista-ciobanului, combate obezitatea şi celulita.

SPLINUTA

CRETISOARA

 

Iarba Maicii Domnului 

Pentru a cunoaste cu adevarat aceasta planta, trebuie sa te trezesti dis-de-dimineata, intr-o zi insorita de vara. Urca-te apoi sus, in munte, si inainte sa se ridice roua, cauta in iarba inalta o planta care straluceste ca diamantul in lumina curata a diminetii. E Cretisoara! Picaturile de apa adunate ca intr-o cupa pe frunzele ei reflecta lumina soarelui in mii de nuante scanteietoare, mii de mici curcubee care alcatuiesc un spectacol divin. Nu exista o apropiere mai neasteptata intre modestie si feerie. O priveliste care te infioara, o taina pe care alchimistii din vechime au simtit-o, considerand Cretisoara drept unul dintre cele mai importante ingrediente care intra in formula "panaceului universal", adica a medicamentului care vindeca toate bolile. In medicina monahala, Cretisoara era pusa sub protectia directa a Maicii Domnului, datorita harului vindecator pe care il avea in frunzele sale, mai ales in cazul suferintelor femeiesti. Si cum credintele populare pornesc totdeauna de la realitate, Cretisoara are cu adevarat o forta vindecatoare remarcabila, fiind folosita drept remediu in numeroase afectiuni.



Preparate din Cretisoara

Pulberea de Cretisoara

Se obtine prin macinarea fina, cu rasnita electrica de cafea, a plantei uscate. Pulberea astfel obtinuta se depoziteaza in borcanele inchise ermetic, in locuri ferite de lumina, asa incat principiile sale active sa nu se degradeze. Se administreaza cate o jumatate de lingurita - o lingurita rasa, de trei-patru ori pe zi, in cure cu o durata de pana la trei luni. Pentru tratarea unor afectiuni acute, cum ar fi infectiile gastro-intestinale sau hemoragiile, se pot lua pana la 6 lingurite pe zi, dar pe o perioada care sa nu depaseasca 7 zile.

Infuzia combinata de Cretisoara

Se foloseste mai ales extern. Se prepara folosind extractia la rece combinata cu cea la cald, astfel: patru-sase lingurite de pulbere de frunze de Cretisoara se macereaza 8 ore, intr-un sfert de litru de apa, dupa care se filtreaza, iar preparatul obtinut se lasa deoparte. Planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca un sfert de litru de apa, dupa care se lasa sa se raceasca si se strecoara. In final, se combina maceratul anterior obtinut cu infuzia, preparatul rezultat folosindu-se mai ales extern, pentru spalaturi si comprese. Acest remediu este un puternic astringent, cicatrizand si tonifiind tesuturile, inhiband dezvoltarea unor bacterii.

Tinctura de Cretisoara

Se pun intr-un borcan cu filet 20 de linguri de pulbere de frunze de Cretisoara, peste care se adauga doua cani (in total 500 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, intr-un loc calduros, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de patru ori pe zi, cate o lingurita diluata in putina apa.

Glicerinatul de Cretisoara

Se obtine doar in laboratoare specializate, unde principiile active ale plantei sunt extrase intr-un amestec de glicerina, apa si alcool, fiind - se pare - forma de administrare in care principiile active ale plantei sunt cel mai bine valorificate. La noi in tara, glicerinatul de Cretisoara este produs de catre laboratoarele "Plantavorel" din Piatra Neamt. Se administreaza cate 30 de picaturi, diluate in putina apa, de trei ori pe zi, in cure de trei luni, urmate de 2-4 saptamani de pauza.

Tratamente preventive cu Cretisoara

* Tulburarile de premenopauza - simptome cum ar fi bufeurile de caldura, palpitatiile, insomniile sau starile de nervozitate care apar la debutul menopauzei pot fi foarte bine prevenite cu un tratament cu Cretisoara, administrata sub forma de extract glicerinat. De trei ori pe zi, dimineata, la pranz si seara, se iau cate 30 de picaturi din acest preparat, in cure de 3 luni, urmate de 15 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua.

Femeile n-ar trebui sa se desparta de ea

 

* Chisturile ovariene - la doua saptamani dupa incheierea menstruatiei, se va incepe o cura cu Cretisoara, administrata sub forma de pulbere, din care se ia cate o jumatate de lingurita, de patru ori pe zi. Administrarea Cretisoarei se va face incepand din ziua a 14-a dupa menstruatie si va continua pana in ultima zi a ciclului. Cretisoara are un efect puternic reglator hormonal si previne aparitia chisturilor ovariene sau evolutia lor spre chisturi septate.
* Boala canceroasa - mai ales femeile ar fi bine sa faca macar o data pe an (ideal ar fi de doua ori pe an) o cura, cu o durata de 2-3 luni, cu glicerinat de Cretisoara, din care se iau cate 90 de picaturi pe zi, in trei reprize. Acest tratament bland are un efect exceptional de reglare endocrina, fiind eficient mai ales pentru prevenirea cancerului la san si a cancerului ovarian, dar si a cancerului de colon, a cancerului de plamani si a celui bucal.
* Avortul spontan - trei cure cu Cretisoara, fiecare cu o durata de trei luni, timp in care se administreaza pulberea din partile aeriene, din care se iau cate 3 lingurite pe zi, sunt un tratament de medicina populara exceptional de eficient pentru prevenirea pierderilor de sarcina. Tratamentul se face, pentru mai multa prudenta, inaintea sarcinii, desi nu exista date stiintifice care sa ateste ca aceasta planta ar fi periculoasa pentru foetus. Personal, am avut o marturie extraordinara a eficientei acestei plante, in urma cu mai bine de 10 ani, de la un farmacist ardelean, care recomandase la zeci de femei, ce se confruntasera cu avortul spontan, aceasta planta, toate reusind sa duca sarcina la termen si sa aiba copii sanatosi. Suplimentar fata de tratamentul intern, se pot face de doua ori pe saptamana si bai de sezut, nu foarte fierbinti, cu infuzie combinata de Cretisoara (1 litru de extract la 7 litri de apa).
* Prolapsul uterin - se face un tratament intern cu infuzie combinata de Cretisoara, din care se bea cate un litru pe zi, vreme de 30 de zile, dupa care se face o pauza de trei luni, apoi administarea se reia. Suplimentar, o data la doua zile, se fac bai de sezut cu Cretisoara. Atat tratamentul intern, cate si cel extern au efecte puternice tonice uterine, prevenind prolapsul uterin. Sunt cunoscute cazuri in care acest tratament a functionat nu doar profilactic, ci si ca terapie in sine, pentru ameliorarea acestei afectiuni.

Infertilitatea la femei

Tratamentul intern si extern cu Cretisoara are efecte de imbunatatire a fertilitatii la femei.

 

Intern, se foloseste glicerinatul de Cretisoara, din care se iau cate 50 de picaturi de trei ori pe zi. Are efecte reglatoare hormonale foarte bune. Pentru a obtine efectul astringent si tonic uterin, se poate administra pulberea de Cretisoara, din care se iau cate doua lingurite, de trei-patru ori pe zi, in cure de 2-3 luni, urmate de 14-28 de zile de pauza, dupa care tratamentul se reia. Aceasta terapie este eficienta pentru femeile la care infertilitatea apare pe fondul menstrelor neregulate, al tulburarilor hormonale care apar dupa incetarea tratamentului cu anticonceptionale, al endometriozei. De asemenea, administrarea Cretisoarei este printre putinele remedii cunoscute care ajuta la fixarea sarcinii si la evitarea avortului spontan.
Tratamentul extern cu Cretisoara contra infertilitatii consta in spalaturi vaginale cu infuzie combinata, facute cu ajutorul irigatorului. Infuzia combinata (aproximativ 100 ml) se introduce in vagin, unde se tine vreme de minimum 10 minute, asa incat principiile active ale plantei sa poata fi absorbite prin circulatia periferica. Spalaturile cu infuzie combinata de Cretisoara au o actiune tonica uterina, antiinfectioasa, antiinflamatoare (inclusiv asupra trompelor uterine). Ajuta - se pare - si in cazurile de infertilitate care apar in cazul glenei ostile.


Tratamente interne

* Hipermenoreea (ciclu menstrual abundent) - conform unui studiu facut in Romania, in anul 1979, de un colectiv de cercetatori romani din Cluj-Napoca, sub conducerea dr. P. Petcu, tratamentul cu Cretisoara are efecte foarte puternice pentru oprirea sangerarilor menstruale abundente. Se administreaza, din prima zi a ciclului menstrual, cate 3-4 lingurite rase de pulbere de Cretisoara pe zi, pana la oprirea completa a hemoragiei. Datorita actiunii astringente a taninurilor din frunzele acestei plante, hemoragia este redusa considerabil. Ideal ar fi, insa, ca persoanele care sufera frecvent de aceasta afectiune sa inceapa tratamentul cu macar 10 zile inainte de menstruatie. Administrarea Cretisoarei in cazul hipermenoreei, practic, poate injumatati durata ciclului menstrual si poate reduce starile de slabiciune, anemie, devitalizare.
* Dismenoreea (ciclu menstrual dureros) - la 10-14 zile dupa incetarea menstrei, se iau cate 50 de picaturi de tinctura de Cretisoara, zilnic. Tratamentul dureaza pana in ultima zi a ciclului menstrual. Aceasta planta are efecte reglatoare hormonale foarte bune, eliminand senzatiile neplacute de balonare, de greutate in bazin, crampele si spasmele uterine. Studiile stiintifice facute pana in prezent nu au reusit sa descopere exact care sunt principiile active din Cretisoara care au efecte exceptionale de reglaj hormonal la nivelul ovarelor, ceea ce nu impiedica utilizarea intensiva a plantei, in acest scop.
* Premenopauza - pentru a usura simptomele de debut ale menopauzei, cum ar fi bufeurile de caldura, transpiratia nocturna, hemoragiile menstruale neregulate sau prelungite, starile de nervozitate, se recomanda o cura cu pulbere de Cretisoara. In fiecare zi, se iau cate 3-4 lingurite de pulbere, vreme de 3 luni, dupa care se face o pauza de 2-4 saptamani. Daca tratamentul si-a facut efectul, iar "furtuna hormonala" s-a domolit, se poate continua cu doze de intretinere, de 2 lingurite pe zi, doar in cazul revenirii simptomelor neplacute doza marindu-se la valorile initiale.

Rezistenta si ambitioasa, creste chiar si pe stanci

 

* Adjuvant in fibromul uterin - studii de caz, deocamdata izolate, arata ca administrarea Cretisoarei in cure succesive duce la stoparea cresterii fibroamelor uterine sau chiar la scaderea in dimensiuni a acestora. Se administreaza infuzia combinata de Cretisoara, din care se bea cate o jumatate de litru pe zi, in cure de doua luni, urmate de 15 zile de pauza, apoi tratamentul se reia. Aceste cure sunt recomandate ca un adjuvant valoros si contra endometriozei, putand, intre altele, trata cu succes si infertilitatea produsa de aceasta afectiune.
* Adjuvant contra nodulilor mamari - se fac cure de 3 luni, timp in care se administreaza cate o jumatate de lingurita de pulbere de Cretisoara de patru ori pe zi. Este un tratament care stopeaza de cele mai multe ori cresterea nodulilor mamari, care scade intensitatea si frecventa durerilor la nivelul sanilor, care ajuta chiar la reducerea in dimensiuni a nodulilor mamari. De asemenea, aceste cure ajuta si la eliminarea durerilor de sani corelate cu sindromul premenstrual. Pentru toate aceste afectiuni, suplimentar fata de tratamentul intern, se aplica si comprese pe sani cu infuzie combinata de Cretisoara, comprese care se tin minimum 60 de minute pe zi.
* Tratamentele cu anticonceptionale - mai ales la incetarea tratamentelor cu anticonceptionale, in organismul femeii apar de multe ori dezechilibre hormonale majore, pentru care medicina alopata nu are tratament. O solutie simpla si totodata foarte eficienta este tratamentul cu Cretisoara, administrata sub forma de glicerinat. De trei ori pe zi, dimineata, la pranz si seara, se bea cate un pahar (200 ml) de apa, in care se pun 50-75 de picaturi din acest extract. Se fac cure de doua luni, urmate de 21 de zile de pauza, apoi tratamentul se poate relua.
* Adjuvant contra hemoragiilor interne - se administreaza zilnic cate un litru de infuzie combinata de Cretisoara, in cure de maximum 10 zile. Datorita taninurilor din compozitia sa, cretisoara are efect puternic astringent, ajutand la coagularea mai rapida a sangelui si oprind sau diminuand hemoragiile.
* Diaree - aceleasi taninuri prezente in partile aeriene ale Cretisoarei au o puternica actiune antibacteriana la nivelul intestinului si, totodata, au o actiune astringenta, care normalizeaza tranzitul intestinal. Ca tratament de urgenta al diareelor acute, se ia o doza de soc, de 4-6 lingurite de pulbere de Cretisoara, apoi luandu-se doar o lingurita, de trei ori pe zi, pana la disparitia simptomelor. Acest tratament este si un bun adjuvant in cazul enterocolitelor si al gastro-enteritei.
* Stari de greata, voma - se administreaza tinctura de Cretisoara, pe stomacul gol, cate o lingurita diluata in jumatate de pahar de apa, de patru ori pe zi. Acest tratament simplu are efect calmant, antispastic si ajuta la calmarea acceselor de voma.

Tratamente externe

* Stomatita - se foloseste glicerinatul de Cretisoara, cu care se maseaza zonele cavitatii bucale afectate de infectie. Pentru o administrare mai usoara, se pot dizolva o suta de picaturi de glicerinat de Cretisoara intr-un sfert de pahar de apa (50 ml), iar cu aceasta solutie se fac clatiri ale gurii, cu o durata de minimum 5 minute. Tratamentul se face de 3-4 ori pe zi, pana la vindecare. Un studiu facut pe mai bine de 200 de pacienti, barbati si femei, care sufereau de ulcere bucale, a aratat ca, dupa doua zile de aplicare a glicerinatului de Cretisoara, 60,4% dintre subiecti erau vindecati sau prezentau o ameliorare sensibila, pentru ca dupa trei zile de aplicare, procentul de vindecare sa creasca la 75%. Este un tratament valabil si pentru gingiile care sangereaza usor, pentru candidoza bucala.
* Condiloame vaginale, papilomatoza genitala - se fac, o data la doua-trei zile, spalaturi vaginale cu infuzie combinata de Cretisoara. Preparatul se introduce in vagin cu ajutorul irigatorului si se tine minimum 10 minute, inainte de a fi eliminat. Este un tratament care nu are efecte antivirale demonstrate, in schimb, are o alta calitate extrem de valoroasa: Cretisoara previne mutatiile celulare si evolutia papilomatozei spre cancerul uterin.

 

Un studiu facut la universitatea de medicina din Nrnberg, sub conducerea dr. O. Schimmer, a demonstrat actiunea antimutagena a extractului apos de Cretisoara.
* Rani pe colul uterin - vreme de doua saptamani, se fac in fiecare seara spalaturi vaginale cu infuzie combinata de Cretisoara, intr-o formula concentrata (6 lingurite la o cana de apa). Acest preparat are efect puternic cicatrizant, diminueaza inflamatia si ajuta la refacerea tesuturilor lezate de infectii, alergii ori de contactul cu anumite substante. Pentru un efect cicatrizant mai puternic, la prepararea infuziei combinate de Cretisoara se pot adauga si doua lingurite de coada-soricelului (Alchemilla vulgaris).
* Adjuvant contra vaginitelor - se fac 7 zile la rand spalaturi vaginale cu infuzie combinata de Cretisoara, la prepararea careia se adauga si o lingurita de pulbere de menta. Este un tratament simplu, dar cu efecte calmante, antiinflamatoare si antispastice foarte bune, care actioneaza eficient si fara reactii adverse majore. Acest tratament este recomandat si contra pruritului (mancarimii) vulvar.
* Adjuvant pentru refacerea dupa nastere - pentru vindecarea, redobandirea fermitatii si a elasticitatii tesuturilor afectate dupa nastere, se recomanda baile de sezut cu infuzie combinata de Cretisoara. Baile se fac in fiecare seara, vreme de 4 saptamani la rand, in apa dintr-un lighean adaugandu-se 1-2 litri de infuzie combinata de Cretisoara. O baie de sezut va dura 15-20 de minute, dupa care corpul nu va fi sters, ci doar tamponat cu un prosop.
* Rani - se curata rana si se aplica tinctura de Cretisoara pe zona afectata, prin picurare. De regula, dupa aplicarea tincturii se lasa sa se evapore alcoolul si apoi se mai aplica o data preparatul, asa incat pe locul afectat sa se formeze o crusta de extract de planta. Va avea efect antiinflamator, dezinfectant si cicatrizant rapid.
* Hemoroizi sangeranzi - se fac bai de sezut cu infuzie combinata de Cretisoara, intr-o formula concentrata (6 lingurite de pulbere la o cana de apa). Se adauga trei-patru cani de infuzie in apa din lighean. Baile de sezut vor avea o durata de 15 minute si se vor face, pe cat posibil, de doua ori pe zi, adica dimineata si seara. Este un tratament cu efecte antiinflamatoare si cicatrizante foarte bune, ajutand la oprirea sangerarilor si la diminuarea senzatiilor neplacute.

CRETISOARA SI FRUMUSETEA

Exista foarte multe legende si mituri, in medicina populara europeana, despre proprietatile de reintinerire si de infrumusetare ale Cretisoarei. Despre roua abundenta care se aduna pe frunzele sale dimineata se spune ca are efectul de a estompa ridurile si de a readuce frumusetea si prospetimea pielii. Despre fiertura obtinuta din partile sale aeriene inflorite se crede ca ajuta la vindecare acneei, precum si la redobandirea fermitatii tesuturilor, crez care are si o fundamentare stiintifica foarte buna: efectul astringent al plantei. Iata in continuare cateva aplicatii cu cretisoara pentru infrumusetare:

 

* Tenul gras, tenul cu exces de sebum - se spala cu un tampon de vata, bine inmuiat in infuzia combinata de cretisoara, obrajii, fruntea si pometii. Apoi se aplica o pasta obtinuta prin combinarea pulberii fin macinate de cretisoara cu zer sau cu bors. Se tine vreme de 5-15 minute, apoi se indeparteaza cu apa calduta.
* Tenul cu pori dilatati - se spala bine fata cu infuzie combinata de cretisoara, apoi se aplica o pasta obtinuta prin combinarea a trei lingurite de pulbere fin macinata de planta cu apa calduta si cu o lingurita de miere. Aceasta pasta se tine vreme de 5-15 minute, apoi se indeparteaza usor, cu apa calduta.
* Pentru fermitatea sanilor - se pun zilnic sau o data la doua zile comprese cu infuzie combinata concentrata (6 lingurite de pulbere de Cretisoara la cana) pe sani. Compresa se inveleste cu un nailon, iar deasupra se pune un material textil, tinandu-se minimum 40 de minute. Pentru un efect mai puternic, se face si un tratament intern cu un amestec de pulberi, combinate in proportii egale, de Cretisoara, seminte de marar (Anethum graveolens) si radacina de lemn-dulce (Glycyrrhiza glabra). Se ia cate o lingurita de trei ori pe zi, in cure de o luna.

Precautii si contraindicatii la tratamentul cu Cretisoara

Tratamentul intern cu Cretisoara nu are contraindicatii in caz de sarcina, fiind chiar recomandat in medicina populara, pentru evitarea avortului spontan. Totusi, administrarea Cretisoarei trebuie dublata de supravegherea medicului, in cazul femeilor insarcinate. * Administrarea interna a frunzelor de cretisoara este contraindicata in cazurile de constipatie acuta. * Cretisoara va fi administrata la cel putin 2 ore distanta de suplimentele ce contin fier, deoarece taninurile din compozitia sa impiedica intr-o anumita masura asimilarea acestui oligoelement.

CRETISOARA