GUSTUL-ACRU

 

 

 Āmla (gustul acru)

În esenţă, este o combinaţie a elementelor foc + apă.

Acesta absoarbe apa şi o solidifică. Alte texte susţin că gustul acru este rezultatul combinării elementelor foc şi pământ. În realitate, gusturile acru şi sărat îşi au originea în aceleaşi elemente, foc, apă şi pământ, combinate în proporţii diferite şi având acţiuni diferite.

Gustul acru produce salivaţie şi contractă chipul. El amplifică agni şi acţionează ca un bun aperitiv. Este bun pentru inimă, este onctuos, acţionează şi ca bun digestiv, şi produce senzaţia de gust (este gustos, în sensul stimulării senzaţiei gustative).

Gustul acru este rece la atingere, dar fierbinte ca natură. El susţine hrănirea cu satisfacţie. Gustul acru amplifică mucozitatea şi umiditatea (kleda) în corp. Este uşor de digerat.

Acţiuni asupra doṣa-urilor: reduce vāta, creşte pitta şi kapha.

În exces, acest gust produce pierderea fermităţii sânilor , vertij, leşin, mâncărimi, paloare, anemie, herpes, crăparea pielii şi febră.

Exemple de plante şi alimente cu gust predominant acru: āmalaki, lămâi lime; iaurt, lapte acru; portocală, rodie, lămâie.