GUSTUL-(DULCE)

Madhura / svādu (dulce):

Acesta conţine toate mahābhūta, fiind totuşi în principal o combinaţie a elementelor pământ + apă.

O metodă de recunoaştere a acestui gust constă în faptul că el creează un strat pe limbă sau în gură. Omul este obişnuit cu gustul dulce încă de la naştere, prin gustul laptelui matern. Dacă acesta este de bună calitate, toate dhātu-rile vor fi bine formate.

Un alt atribut al gustului dulce constă din faptul că el hrăneşte toate dhātu-rile. Astfel, acest gust este recomandat preponderent sugarilor, copiilor, persoanelor în vârstă şi celor slăbiţi datorită rănilor (hemoragiilor).

Gustul dulce este bun pentru asigurarea culorii sănătoase a pielii, pentru hrănirea organelor de simţ, pentru asigurarea unui păr sănătos şi creşterea lui ojas (esenţa tuturor dhātu-rilor). Acesta are un efect brmhana (amplifică greutatea, dimensiunea corporală şi simţurile) şi conferă onctuozitate şi destresare la nivelul gâtului (dacă acesta este uscat sau tensionat).

Gustul dulce este indicat pentru femeile gravide sau lăuze, pentru a le stimula lactaţia. El vindecă rănile şi fracturile, şi leagă diferite elemente, pentru aceasta fiind folosit în fermentaţie şi producerea alcoolului.

De cele mai multe ori, gustul dulce este greu digerabil. El susţine viaţa (are funcţia jivana), şi promovează longevitatea. Este onctuos şi antitoxic. Multe plante şi produse animale dulci sunt utilizate în Āyurveda ca elemente antitoxice.

Efecte asupra doṣa-urilor: gustul dulce pacifică vāta şi pitta. În cantităţi normale, va produce kapha normală, fără a o creşte. Dulcele întăreşte toate dhātu-rile.

În exces, gustul dulce favorizează apariţia unor afecţiuni corelate cu kapha şi meda: obezitate, astm, scăderea lui agni, diferite forme de acumulare (chisturi, tumori, abcese, boli de tip prameha, diabet), şi uneori stare comatoasă (inconştienţă).

Exemple de plante şi alimente cu gust predominant dulce: lemn dulce, trestie de zahăr; banane, struguri, curmale, mango etc; lapte, ghee, miere.

LEMN DULCE (RADĂCINĂ)

TRESTIE DE ZAHAR

TRESTIA DE ZAHAR

 

 

ASPARAGUS RACEMOSA

               

Śatāvarī (Asparagus racemosa)

Sinonim: „sthira” = „care stabilizează”.

Rasa: amar, dulce;

Vīrya: rece;

Vipāka: dulce;

Guṇa: greu;

Karma: este un remediu rasāyana (întăreşte şi stimulează toate dhātu).

- pentru sistemul digestiv: este foarte hrănitor, şi digestiv. Produce rasa dhātu, śukra dhātu de bună calitate. Utilizat în diareea datorată sida.

- pentru sistemul circulator: indicat pentru întreţinerea pielii (şi a structurii cutanate), în caz de anemie (susţine rakta dhātu); hrăneşte musculatura, constituind o hrană indicată şi pentru cai (care consumă śatāvarī + ashwagandha).

- pentru sistemul reproducător: este considerată “prietena femeii”, dar este un remediu indicat şi bărbaţilor. Produce menstruaţia, stimulează ovulaţia, se recomandă în amenoree, pentru ovulaţie, stimulează lactaţia şi purifică laptele matern; la bărbaţi, amplifică potenţa.

- pentru sistemul nervos: calmează, este indicat în iritabilitate şi instabilitate psihică. Ameliorează puterea de înţelegere, medha. Se recomandă şi pentru ochi şi organele de simţ. În multe afecţiuni oculare, se poate produce suc sau ulei medicinal din śatāvarī. Este un bun neurotonic, utilizat în epilepsie, atac cerebral (împreună cu ashwagandha, guduchi), pentru iritabilitate mentală şi nervoasă. În anorexie, se administrează śatāvarī + lapte (după 10 zile maxim, pacientul va dori să mănânce). Are acelaşi efect în cazuri de depresie.

- excelent întăritor în caz de cancer, tuberculoză.

ASPARAGUS

GHEE (ÎNTREŢINEREA SĂNĂTĂŢII, FRUMUSEŢII ŞI TINEREŢII)

                 

GHEE

Ghee- pe numele său sanscrit Ghrta, cunoscut de europeni sub denumirea de unt clarificat, este un produs atât alimentar, cât şi terapeutic, folosit foarte des în bucătăria asiatică, în special indiană, fiind un ingredient nelipsit al medicinei tradiţionale indiene AYURVEDA (cu o tradiţie veche de peste 5000 de ani). Proprietăţile sale deosebit de valoroase îl fac să fie mult superior untului obişnuit din punct de vedere nutritiv, iar medicina tradiţională AYURVEDA îl recomandă pentru o mare varietate de afecţiuni şi probleme de sănătate. Ghee – „aliment sacru” în religia HindusăGhee-ul, considerat „hrana zeilor”, are deopotrivă un rol sacru în religia hindusă, fiind folosită în cadrul ritualurilor religioase, picurarea untului topit în focul ritualic simbolizând întreţinerea focului sacru AGNI, susţinător al vieţii. În mitologia hindusă se spune că PRAJAPATI, zeitate supremă hindusă, a creat gheeul  prin frecarea palmelor sale şi picurându-l în focul sacru AGNI, a dat naştere fiilor săi, asigurând astfel continuitatea vieţii. Diferenţa dintre untul obişnuit şi ghee.Există o diferenţă fundamentală între untul obişnuit şi untul clarificat sau ghee-ul.  În cadrul preparării untului clarificat, apa şi componentele proteice, precum şi unele grăsimi sunt eliminate, rămânând astfel doar grăsimea pură din unt, în felul acesta obţinându-se un produs cu calităţi superioare untului obişnuit. Ghee-ul bine preparat nu râncezeşte, nu mucegăieşte, putând fi ţinut  la temperatura camerei săptămâni şi chiar ani la rând fără a-şi schimbe  proprietăţile. De altfel, textele ayurvedice străvechi ne spun că ghee-ul (untul clarificat) cu cât este mai vechi, mai „îmbătrânit”, cu atât este mai valoroas din punct de vedere terapeutic, fiind folosit în vindecarea multor afecţiuni. Ghee-ul se prepară din unt de vacă, bogat în grăsime şi nesărat, de preferinţă ecologic (care nu conţine aditivi alimentari).  Textele ayurvedice străvechi spun că ghee-ul  bine preparat şi obţinut din unt de bună calitate, poate rezista la temperatura camerei chiar şi 100 de ani. Care este scopul său terapeutic? - Se foloseşte cu rezultate bune în afecţiuni ale pielii şi în cosmetică. -se recomanda în boli degenerative ale pielii -este afrodisiac - tonic, reîntineritor, nutritiv (textele ayurvedice spun ca „hrăneşte toate ţesuturile şi organele”) - antianemic - Detoxifiant (împiedică acumulările toxice numite „AMA” în medicina AYURVEDA) - antidot în caz de otrăviri - scade colesterolul sanguin - stimulent al digestiei - scade aciditatea gastrică - bun în caz de tuse cronică, bronşită şi astm (împreună cu anumite amestecuri din plante) - recomandat în afecţiuni biliare - recomandat în insomnie - o linguriţă de ghee în lapte cald, seara la culcare induce somnul în mod natural - recomandat în epilepsie şi tulburări de memorie - consumul regulat de ghee duce la lubrifierea mucoaselor şi a pielii, creşte strălucirea părului, unghiilor şi pielii. Folosit atat pentru copii cat si pentru  persoanele in varsta Ghee-ul este un element de bază utilizat atât pentru prepararea remediilor terapeutice în medicina AYURVEDA, cât şi pentru procedeele de purificare a corpului.