GUSTUL-PICANT

             

Kaṭu (gustul picant)

Este o combinaţie foc + aer.

Gustul picant se recunoaşte foarte uşor: dacă se pune pe limbă un vârf de cuţit de chilli, senzaţia de arsură la nivelul limbii va fi foarte intensă. Aceasta se va deplasa de la vârful limbii către palatul gurii, şi concomitent va apare sudoraţie la nivelul frunţii, secreţii mai mult sau mai puţin abundente ale nasului şi ochilor.

Gustul picant este cel mai indicat pentru afecţiunile gâtului corelate cu prezenţa lui āma. De asemenea, este util în cazul unei digestii leneşe, al bolilor de piele cu predominanţă kapha şi cu prezenţa papulelor; acest gust absoarbe onctuozitatea, meda şi kleda, şi reduce grăsimea musculară.

Dacă dorim să reducem aceste elemente, gustul picant este unul dintre cele mai bune remedii. Majoritatea plantelor utilizate contra obezităţii, a astmului cu congestie şi a mucozităţilor sunt picante ca natură.

Gustul picant împiedică vindecarea rapidă a unei răni, în schimb este recomandat pentru curăţarea rănilor. Este dīpana şi pācana, un bun aperitiv şi digestiv; el absoarbe sucurile alimentare după digestie. În India, gustul picant este frecvent utilizat în prepararea hranei (prin condimente). Acesta deschide canalele corpului, şi are o acţiune rapid dilatatoare. De asemenea, produce senzaţie de gust.

Efecte asupra doṣa-urilor: reduce drastic kapha, iar multe plante picante cresc vāta şi pitta.

În exces, produce: sete excesivă, pierdere drastică a vigorii, pierderea lui śukra dhātu, contracturi, spasme, tremur, leşin, şi ca o caracteristică principală – dureri ale regiunii lombare, lumbago (vāta doṣa creşte, şi întrucât majoritatea ţesuturilor conţin apă, aceasta va fi absorbită şi va produce spolierea ţesuturilor, ceea ce conduce la instalarea unor senzaţii dureroase). În acest ultim caz, cel mai indicat remediu este ghee-ul.

Exemple de plante şi condimente: asafoetida (hiṅgu ), vidaṅga, practic toate condimentele (ghimbir, usturoi, piper, ceapă, ardei iute etc.).