GUSTUL-ASTRINGENT

                            

Kaṣāya (gustul astringent)

o combinaţie a elementelor aer + pământ.

Acest gust reduce puternic kapha şi pitta, şi produce vāta. Gustul astringent conferă senzaţie de greutate la nivelul limbii. Dacă se bea apă după ce s-a consumat o substanţă de tip kaṣāya, aceasta va tinde să se menţină în zona cavităţii bucale (persoana va avea dificultăţi la înghiţire).

Gustul astringent este greu, rece, vindecă rănile şi fracturile, absoarbe kleda şi meda; este un foarte bun purificator al sângelui, foarte bun pentru ţesutul cutanat, este uscat şi manifestă stambhana (de exemplu, este indicat în diaree). Se utilizează pentru oprirea secreţiilor şi a sângerării, precum şi în boli ale pielii.

În exces produce: sete puternică, flatulenţă, constipaţie, dureri toracice, dureri cardiace, slăbirea corporală (se foloseşte ca remediu contra obezităţii), impotenţă masculină, disfuncţii sexuale, scaun tare sau excesiv legat, obstrucţia canalelor corporale.

Exemple: nuci de betel, kuṭaja, nāgakeśara, śālmalī, aśoka, arjuna.

          

GUSTUL-AMAR

    

Tikta (gustul amar)

Este o combinaţie a elementelor aer + spaţiu (eter).

Acest gust acoperă şi estompează toate celelalte gusturi. El curăţă şi usucă gura, iar după 20-30 de minute, se va simţi un gust plăcut în cavitatea bucală, eventual chiar gust dulce. Astfel, gustul amar stimulează organul senzorial gustativ să-şi îmbunătăţească percepţia. El înlătură lipsa gustului şi prin aceasta, conferă plăcerea de a consuma hrana. Gustul amar este unul dintre gusturile recomandate contra viermilor intestinali (mai ales la copii, cărora li se poate administra o doză zilnică de remediu amar). Majoritatea antisepticelor şi antihelminticelor, precum nīm, vidaṅga, obligeana, hiṅgu  etc., au gust predominant amar.

Gustul amar este un bun bactericid, antitoxic, antidot pentru substanţele otrăvitoare. El acţionează în direcţia reducerii senzaţiei de sete, este indicat în multe afecţiuni cutanate (cu secreţii, prurit, etc.), est un foarte bun antipiretic (majoritatea plantelor amare au proprietăţi antipiretice). Gustul amar mai este recomandat în greţuri, senzaţii de arsură; el absoarbe kleda, meda, grăsimea musculară, majja, apa din scaun, urina (determină scăderea cantităţii de urină şi solidificarea scaunului).

Gustul amar este uşor, uscat, rece, indicat pentru ameliorarea puterii de înţelegere şi de percepţie. Este şi un foarte bun purificator al laptelui matern (dacă este administrat mamei, eventual însoţit de turmeric, fenicul, śatāvarī, pentru purificarea uterului şi stimularea lactaţiei), precum şi pentru gât. Dacă o femeie gravidă nu are lapte, sau dacă o femeie suferă de chisturi sau cancer de sân, o reţetă foarte eficientă este următoarea: śatāvarī + obligeană + turmeric + fenicul (care este indicat, de asemenea, şi pentru purificarea şi tonifierea uterului).

Gustul amar nu este plăcut, dar este eficient în caz de: obezitate, hipercolesterolemie, artrită etc.

Efecte asupra doṣa-urilor: gustul amar reduce kapha şi pitta, şi creşte puternic vāta.

În exces, gustul amar produce depleţia ţesuturilor, perturbări majore ale lui vāta doṣa. El poate conduce la infertilitate masculină, oligospermie (care se poate trata cu nīm şi fenicul), precum şi la dureri lombare, în cazul femeilor.

Exemple de plante: kutki, patola, musta, guduci, haridrā, chimen, nīm, gymnema, vetiver (usira), candana (lemn de santal) etc.

 

  

GUSTUL-PICANT

             

Kaṭu (gustul picant)

Este o combinaţie foc + aer.

Gustul picant se recunoaşte foarte uşor: dacă se pune pe limbă un vârf de cuţit de chilli, senzaţia de arsură la nivelul limbii va fi foarte intensă. Aceasta se va deplasa de la vârful limbii către palatul gurii, şi concomitent va apare sudoraţie la nivelul frunţii, secreţii mai mult sau mai puţin abundente ale nasului şi ochilor.

Gustul picant este cel mai indicat pentru afecţiunile gâtului corelate cu prezenţa lui āma. De asemenea, este util în cazul unei digestii leneşe, al bolilor de piele cu predominanţă kapha şi cu prezenţa papulelor; acest gust absoarbe onctuozitatea, meda şi kleda, şi reduce grăsimea musculară.

Dacă dorim să reducem aceste elemente, gustul picant este unul dintre cele mai bune remedii. Majoritatea plantelor utilizate contra obezităţii, a astmului cu congestie şi a mucozităţilor sunt picante ca natură.

Gustul picant împiedică vindecarea rapidă a unei răni, în schimb este recomandat pentru curăţarea rănilor. Este dīpana şi pācana, un bun aperitiv şi digestiv; el absoarbe sucurile alimentare după digestie. În India, gustul picant este frecvent utilizat în prepararea hranei (prin condimente). Acesta deschide canalele corpului, şi are o acţiune rapid dilatatoare. De asemenea, produce senzaţie de gust.

Efecte asupra doṣa-urilor: reduce drastic kapha, iar multe plante picante cresc vāta şi pitta.

În exces, produce: sete excesivă, pierdere drastică a vigorii, pierderea lui śukra dhātu, contracturi, spasme, tremur, leşin, şi ca o caracteristică principală – dureri ale regiunii lombare, lumbago (vāta doṣa creşte, şi întrucât majoritatea ţesuturilor conţin apă, aceasta va fi absorbită şi va produce spolierea ţesuturilor, ceea ce conduce la instalarea unor senzaţii dureroase). În acest ultim caz, cel mai indicat remediu este ghee-ul.

Exemple de plante şi condimente: asafoetida (hiṅgu ), vidaṅga, practic toate condimentele (ghimbir, usturoi, piper, ceapă, ardei iute etc.).