GUSTUL-ACRU

 

 

 Āmla (gustul acru)

În esenţă, este o combinaţie a elementelor foc + apă.

Acesta absoarbe apa şi o solidifică. Alte texte susţin că gustul acru este rezultatul combinării elementelor foc şi pământ. În realitate, gusturile acru şi sărat îşi au originea în aceleaşi elemente, foc, apă şi pământ, combinate în proporţii diferite şi având acţiuni diferite.

Gustul acru produce salivaţie şi contractă chipul. El amplifică agni şi acţionează ca un bun aperitiv. Este bun pentru inimă, este onctuos, acţionează şi ca bun digestiv, şi produce senzaţia de gust (este gustos, în sensul stimulării senzaţiei gustative).

Gustul acru este rece la atingere, dar fierbinte ca natură. El susţine hrănirea cu satisfacţie. Gustul acru amplifică mucozitatea şi umiditatea (kleda) în corp. Este uşor de digerat.

Acţiuni asupra doṣa-urilor: reduce vāta, creşte pitta şi kapha.

În exces, acest gust produce pierderea fermităţii sânilor , vertij, leşin, mâncărimi, paloare, anemie, herpes, crăparea pielii şi febră.

Exemple de plante şi alimente cu gust predominant acru: āmalaki, lămâi lime; iaurt, lapte acru; portocală, rodie, lămâie.

       

GUSTUL-(DULCE)

Madhura / svādu (dulce):

Acesta conţine toate mahābhūta, fiind totuşi în principal o combinaţie a elementelor pământ + apă.

O metodă de recunoaştere a acestui gust constă în faptul că el creează un strat pe limbă sau în gură. Omul este obişnuit cu gustul dulce încă de la naştere, prin gustul laptelui matern. Dacă acesta este de bună calitate, toate dhātu-rile vor fi bine formate.

Un alt atribut al gustului dulce constă din faptul că el hrăneşte toate dhātu-rile. Astfel, acest gust este recomandat preponderent sugarilor, copiilor, persoanelor în vârstă şi celor slăbiţi datorită rănilor (hemoragiilor).

Gustul dulce este bun pentru asigurarea culorii sănătoase a pielii, pentru hrănirea organelor de simţ, pentru asigurarea unui păr sănătos şi creşterea lui ojas (esenţa tuturor dhātu-rilor). Acesta are un efect brmhana (amplifică greutatea, dimensiunea corporală şi simţurile) şi conferă onctuozitate şi destresare la nivelul gâtului (dacă acesta este uscat sau tensionat).

Gustul dulce este indicat pentru femeile gravide sau lăuze, pentru a le stimula lactaţia. El vindecă rănile şi fracturile, şi leagă diferite elemente, pentru aceasta fiind folosit în fermentaţie şi producerea alcoolului.

De cele mai multe ori, gustul dulce este greu digerabil. El susţine viaţa (are funcţia jivana), şi promovează longevitatea. Este onctuos şi antitoxic. Multe plante şi produse animale dulci sunt utilizate în Āyurveda ca elemente antitoxice.

Efecte asupra doṣa-urilor: gustul dulce pacifică vāta şi pitta. În cantităţi normale, va produce kapha normală, fără a o creşte. Dulcele întăreşte toate dhātu-rile.

În exces, gustul dulce favorizează apariţia unor afecţiuni corelate cu kapha şi meda: obezitate, astm, scăderea lui agni, diferite forme de acumulare (chisturi, tumori, abcese, boli de tip prameha, diabet), şi uneori stare comatoasă (inconştienţă).

Exemple de plante şi alimente cu gust predominant dulce: lemn dulce, trestie de zahăr; banane, struguri, curmale, mango etc; lapte, ghee, miere.

LEMN DULCE (RADĂCINĂ)

TRESTIE DE ZAHAR

TRESTIA DE ZAHAR

 

 

ASPARAGUS RACEMOSA

               

Śatāvarī (Asparagus racemosa)

Sinonim: „sthira” = „care stabilizează”.

Rasa: amar, dulce;

Vīrya: rece;

Vipāka: dulce;

Guṇa: greu;

Karma: este un remediu rasāyana (întăreşte şi stimulează toate dhātu).

- pentru sistemul digestiv: este foarte hrănitor, şi digestiv. Produce rasa dhātu, śukra dhātu de bună calitate. Utilizat în diareea datorată sida.

- pentru sistemul circulator: indicat pentru întreţinerea pielii (şi a structurii cutanate), în caz de anemie (susţine rakta dhātu); hrăneşte musculatura, constituind o hrană indicată şi pentru cai (care consumă śatāvarī + ashwagandha).

- pentru sistemul reproducător: este considerată “prietena femeii”, dar este un remediu indicat şi bărbaţilor. Produce menstruaţia, stimulează ovulaţia, se recomandă în amenoree, pentru ovulaţie, stimulează lactaţia şi purifică laptele matern; la bărbaţi, amplifică potenţa.

- pentru sistemul nervos: calmează, este indicat în iritabilitate şi instabilitate psihică. Ameliorează puterea de înţelegere, medha. Se recomandă şi pentru ochi şi organele de simţ. În multe afecţiuni oculare, se poate produce suc sau ulei medicinal din śatāvarī. Este un bun neurotonic, utilizat în epilepsie, atac cerebral (împreună cu ashwagandha, guduchi), pentru iritabilitate mentală şi nervoasă. În anorexie, se administrează śatāvarī + lapte (după 10 zile maxim, pacientul va dori să mănânce). Are acelaşi efect în cazuri de depresie.

- excelent întăritor în caz de cancer, tuberculoză.

ASPARAGUS

HREANUL

     

HREANUL- Face parte din familia Crucifere, partea folosită este rădacina proaspată.

                            

Hrean provine din latinescul raiz, radix, rhiza care înseamnă rădăcină si fars care înseamană acru , asta înseamnă rădăcină acră,(plantă picantă).Planta conține multă sare esențială și volatilă.                                                                                                                                                      

Se folosește în medicină pentru că amplifică pofta de mancare, e o plantă fierbinte, purificatoare, înțepătoare,atenuantă . Savoarea sa penetrantă arată că această plantă este impregnată de o sare volatilă acră ,care se degajă și pișcă ochii celui care o taie. Datorită acestor săruri volatile acre ,hreanul se află printre primele remedii antiscorbut. Atât în cazul rădăcinii de hrean cât și în cazul plantei, ca sursă de siliciu, acesta acționează în mod esențial asupra polului neuro-senzorial al fiintei, ameliorând datorită (sulfului care îl conține), probleme care apar din cauza proceselor sulfuroase anormale (inflamații), dezlantuite acolo unde predominau procesele sărate.

Proprietati: stimulent digestiv, stomahic, antiscorbutic (hreanul conține multă vitamina C), acțiune anticancerigenă, expectorant, diuretic. Se poate folosi extern în caz de dureri reomatice, gute, stomatite (clatirea gurii).

                                                

OBLIGEANA -(TRESTIA MIROSITOARE)

OBLIGEANA

  

obligeana
radacina

    

OBLIGEANA

 Obligeana 

Contra flatulenţei, meteorismului;

Indicată în dureri colicative, purifică scaunul şi urina;

Indicată pentru afecţiuni ale sistemului nervos şi perturbarea minţii;

Foarte eficientă în pierderi de memorie, epilepsie (stopează criza dacă este insuflată pe nări), boala Alzheimer. Se poate prepara cu ghee, pentru utilizare pe termen lung.

Recomandată în tulburări mentale, iritabilitate; conferă o memorie bună şi putere de înţelegere (dacă se ia zilnic o cantitate mică, pe limbă);

Cunoscută ca “distrugătorul durerii”; în aplicaţii externe, pentru afecţiuni neurologice.

În stadii terminale ale bolilor, frecarea extremităţilor pacienţilor cu fragmente de obligeană le stimulează circulaţia periferică.

Utilă în afecţiuni cardiovasculare şi stări toxice, cu acumulare de āma (afecţiuni valvulare, stenoză (unde se administrează împreună cu hiṅgu , etc.)).

Compensează efectele planetare negative.

Anihilează efectele bacteriene.

Pentru sistemul respirator, se recomandă în sinuzită (ca ulei), cefalee datorată sinuzitei etc.

Se poate arde obligeana, sub formă de fumigaţii, pentru a purifica mediu ambiant.

Precauţii: are acţiune puternic emetică.

Obligeana este şi un aperitiv puternic, aşadar provoacă o senzaţie intensă de foame.

Efecte asupra doṣa-urilor: reduce vāta şi kapha.

Doze: intern – 250 mg- 1g / doză-à 500 mg – 3 g / zi.

Ulei: 2 – 8 picături / fiecare nară, la o doză. Se pot administra 1-2 doze / zi.

Ghee – 10 – 15 ml / doză (2-3 linguriţe), în 1-2 doze / zi. În Europa, aceste doze pot fi uşor crescute.

 

ALOE

ALOE VERA FLOARE

 

Kumārī (Aloe vera) – aloe

“Kumārī” semnifică „tânără fată”, cea care nu este încă măritată, cea pură, virgină.

Rasa: amar;

Vīrya: rece;

Vipāka: dulce;

Karma:

- pentru sistemul digestiv: un bun digestiv, susţine agni (acţionează şi ca aperitiv), util în dureri abdominale provocate de indigestie, în tumori fantomă (gulma), acţionează ca laxativ blând; este tonic hepatic şi splenic, recomandat în toxicitate hepatică, ameliorează funcţionarea ficatului, indicat în icter, hepatită, ciroză, splenomegalie, afecţiuni ale splinei; recomandat şi în afecţiuni ale pielii (cu fisurarea şi sângerarea la nivel cutanat), în herpes, (atât intern cât şi exten) etc.; aloe sparge obstrucţiile.

- pentru sistemul muscular: întăreşte muşchii, reduce tumorile (administrat intern), este indicat în abcese (administrat extern, cu un vârf de cuţit de sare) ; vindecă rănile şi arsurile;

- reduce tumorile şi chisturile, dacă se ia intern; aplicat extern, cu un vârf de cuţit de sare, face să „explodeze” acumulările superficiale şi abcesele;

- pentru sistemul reproducător: un bun afrodiziac masculin (indicat în oligospermie), dar susţine şi ovulaţia;

- pentru piele: plantă mult utilizată în cosmetică, pentru proprietăţile sale de purificare şi hidratare a pielii;

- serveşte ca ingredient principal la prepararea de kumārī āsava (alcool din aloe vera), indicat pentru ficat;

- bun remediu anti-toxic, anti-otravă (mai ales pentru toxinele alimentare);

Acţiuni asupra doṣa-urilor: pacifică vāta, pitta şi stimulează rakta (susţine canalele specifice lui rakta, splina şi vasele sanguine).

TURMERIC

Haridrā (Curcuma longa) – turmeric

Sinonime: “pitta” = “culoarea galbenă care rămâne pe haine”, “Kṛmighni” = “ucigaşul viermilor” (este un bun antiseptic şi antibacterian); “yoṣitapriya” = util pentru ovulaţie, sarcină, lactaţie.

Rasa: amar, picant

Vīrya: fierbinte

Vipāka: picant (această combinaţie de rasa – vīrya – vipāka are ca efect eliminarea viermilor!)

Guṇa: este uscată

Uz extern: indicată în afecţiuni ale pielii şi pentru întreţinerea pielii(secreţii, pustule etc.), cosmetic cu largă utilizare, curăţă pielea (utilizat ca măşti, pentru depilare, pentru obţinerea unui ten strălucitor, fiind un bun purificator). Pentru cultivarea unui ten strălucitor, se poate recurge la o mască din turmeric, făină din seminţe de linte roşie şi apă, fără a se utiliza săpun.

- în obezitate, în amestec cu obligeană sau vidaṅga, piper negru şi argilă pulbere; acest amestec este folosit la fricţionarea pielii.

- curăţă şi vindecă rănile, şi este un bun antiseptic.

Uz intern: bun aperitiv şi digestiv. Digeră āma (hrana nedigerată), şi intervine în reducerea acumulării de āma şi manifestarea simptomelor aferente..

- cu obligeană, reduce diareea însoţită de mucozităţi (ca în amibiază);

- cu melasă, este indicată pentru copii, contra viermilor intestinali, după vârsta de 6 luni (125 mg/zi până la 1 an; 250 mg/ zi până la 2 ani; 500 mg / zi până la 6 ani; după 6 ani se administrează doza pentru adulţi);

- cu āmalaki, este recomandată în diabet şi afecţiuni metabolice; se poate face suc din ambele, sa pot consuma ca hrană sau ca atare, pulbere;

- în afecţiuni metabolice: obezitate, hipercolesterolemie;

- indicată pentru sistemul circulator, în caz de transpiraţie, inflamaţii, afecţiuni cutanate (purifică foarte eficient sângele); în stări anemice (pandu); pentru sistemul muscular (ca remediu tonifiant), cu diferite alte plante;

- pentru sistemul reproducător: stimulează ovulaţia, se recomandă în tulburări menstruale, acţionează ca uterotonic, se utilizează în îngrijirile post-sarcină (+ obligeană sau nīm, în duşuri vaginale); purifică laptele matern, stimulează lactaţia;

- utilizată ca suc, pulbere, ulei medicinal (pentru reducerea căldurii la nivelul pielii), cu ghee sau lapte medicinal, sau chiar în prăjituri.