ARMONIA TRUPULUI (tonic api-fito)

  

Armonia trupului

(tonic api-fito) 

Supliment alimentar

Împletirea armonioasa dintre  produsele stupului ( miere, polen, propolis brut (pulbere), lăptișor de matcă crud) si minunatele fructe de  cătină si  armurariu, precum si  pulberea din radacina de obligeană si ienupar au facut ca acest minunat produs natural pentru intretinerea sănătati,sa aiba  numeroase calități terapeutice. 

Tonicul  are calitatea de a fi regenerator, modulator  imunitar, stimulent cerebral, revigorant, antiviral, trofic general, dinamizant  și  sa fie de mare ajutor in cladirea   capacității de autoaparare a organismului.
Este un produs complex , fiind recomandat pentru toata personele care doresc o viata armonioasa.

Mod de administrare: Adulți-2 ligurite x 3 ori \ zi (înainte de masă)

Copii-1lingurita x 3 ori \zi (înainte de masa)

Copii sub trei ani -1\2 lingurita x 3ori \ zi (înainte de masă)

Pentru cazuri mai deosebite  sunt  necesare indicațiile medicului api- fito-terapeut.

EUCALIPTUL

      

EUCALIPTUL

Eucaliptul-( Arbore al febrei),este un  arbore  zvelt și înalt, originar din Tasmania. Anumite semițe de eucalipt ajung la maturitate numai la o temperatură de 80 grade. Introdus în Europa, către anul 1856 de către Ramel. Eucaliptul a fost folosit pentru asanarea zonelor  mlăștinoase, datorită  marii lui calități de a absorbi apa subterană, de unde vine și denumirea lui de arbore a al febrei. Jules Verne spunea, că eucaliptul neutralizează duhorile mlaștinilor. Planta care restabilește schimbul dintre exterior și interior, datorită  unui aer plin de foc în plămâni. Antiseptic respirator, hipoglicemiant, decongestiv nazal și al căilor respiratorii, balsamic, antiseptic urinar, antireumatismal, febrifug, vermifug, antifungic, previne și tratează  intoxicațiile.

Indicat în răceli, sinuzite, astm, tabagism, bronșite, dureri reumatismale, febră, diabet, paraziți  intestinali, intoxicație alimentară, infecție urinară.

Eucaliptul are forța verticală  exceptională, care permite eului solar să se încarneze complet. Eucaliptul contribuie la asanarea planului mental, al simțurilor  și a voinței, sub direcția unui stâlp de lumină.

EUCALIPT

GUSTUL-ASTRINGENT

                            

Kaṣāya (gustul astringent)

o combinaţie a elementelor aer + pământ.

Acest gust reduce puternic kapha şi pitta, şi produce vāta. Gustul astringent conferă senzaţie de greutate la nivelul limbii. Dacă se bea apă după ce s-a consumat o substanţă de tip kaṣāya, aceasta va tinde să se menţină în zona cavităţii bucale (persoana va avea dificultăţi la înghiţire).

Gustul astringent este greu, rece, vindecă rănile şi fracturile, absoarbe kleda şi meda; este un foarte bun purificator al sângelui, foarte bun pentru ţesutul cutanat, este uscat şi manifestă stambhana (de exemplu, este indicat în diaree). Se utilizează pentru oprirea secreţiilor şi a sângerării, precum şi în boli ale pielii.

În exces produce: sete puternică, flatulenţă, constipaţie, dureri toracice, dureri cardiace, slăbirea corporală (se foloseşte ca remediu contra obezităţii), impotenţă masculină, disfuncţii sexuale, scaun tare sau excesiv legat, obstrucţia canalelor corporale.

Exemple: nuci de betel, kuṭaja, nāgakeśara, śālmalī, aśoka, arjuna.

          

GUSTUL-AMAR

    

Tikta (gustul amar)

Este o combinaţie a elementelor aer + spaţiu (eter).

Acest gust acoperă şi estompează toate celelalte gusturi. El curăţă şi usucă gura, iar după 20-30 de minute, se va simţi un gust plăcut în cavitatea bucală, eventual chiar gust dulce. Astfel, gustul amar stimulează organul senzorial gustativ să-şi îmbunătăţească percepţia. El înlătură lipsa gustului şi prin aceasta, conferă plăcerea de a consuma hrana. Gustul amar este unul dintre gusturile recomandate contra viermilor intestinali (mai ales la copii, cărora li se poate administra o doză zilnică de remediu amar). Majoritatea antisepticelor şi antihelminticelor, precum nīm, vidaṅga, obligeana, hiṅgu  etc., au gust predominant amar.

Gustul amar este un bun bactericid, antitoxic, antidot pentru substanţele otrăvitoare. El acţionează în direcţia reducerii senzaţiei de sete, este indicat în multe afecţiuni cutanate (cu secreţii, prurit, etc.), est un foarte bun antipiretic (majoritatea plantelor amare au proprietăţi antipiretice). Gustul amar mai este recomandat în greţuri, senzaţii de arsură; el absoarbe kleda, meda, grăsimea musculară, majja, apa din scaun, urina (determină scăderea cantităţii de urină şi solidificarea scaunului).

Gustul amar este uşor, uscat, rece, indicat pentru ameliorarea puterii de înţelegere şi de percepţie. Este şi un foarte bun purificator al laptelui matern (dacă este administrat mamei, eventual însoţit de turmeric, fenicul, śatāvarī, pentru purificarea uterului şi stimularea lactaţiei), precum şi pentru gât. Dacă o femeie gravidă nu are lapte, sau dacă o femeie suferă de chisturi sau cancer de sân, o reţetă foarte eficientă este următoarea: śatāvarī + obligeană + turmeric + fenicul (care este indicat, de asemenea, şi pentru purificarea şi tonifierea uterului).

Gustul amar nu este plăcut, dar este eficient în caz de: obezitate, hipercolesterolemie, artrită etc.

Efecte asupra doṣa-urilor: gustul amar reduce kapha şi pitta, şi creşte puternic vāta.

În exces, gustul amar produce depleţia ţesuturilor, perturbări majore ale lui vāta doṣa. El poate conduce la infertilitate masculină, oligospermie (care se poate trata cu nīm şi fenicul), precum şi la dureri lombare, în cazul femeilor.

Exemple de plante: kutki, patola, musta, guduci, haridrā, chimen, nīm, gymnema, vetiver (usira), candana (lemn de santal) etc.

 

  

GUSTUL-PICANT

             

Kaṭu (gustul picant)

Este o combinaţie foc + aer.

Gustul picant se recunoaşte foarte uşor: dacă se pune pe limbă un vârf de cuţit de chilli, senzaţia de arsură la nivelul limbii va fi foarte intensă. Aceasta se va deplasa de la vârful limbii către palatul gurii, şi concomitent va apare sudoraţie la nivelul frunţii, secreţii mai mult sau mai puţin abundente ale nasului şi ochilor.

Gustul picant este cel mai indicat pentru afecţiunile gâtului corelate cu prezenţa lui āma. De asemenea, este util în cazul unei digestii leneşe, al bolilor de piele cu predominanţă kapha şi cu prezenţa papulelor; acest gust absoarbe onctuozitatea, meda şi kleda, şi reduce grăsimea musculară.

Dacă dorim să reducem aceste elemente, gustul picant este unul dintre cele mai bune remedii. Majoritatea plantelor utilizate contra obezităţii, a astmului cu congestie şi a mucozităţilor sunt picante ca natură.

Gustul picant împiedică vindecarea rapidă a unei răni, în schimb este recomandat pentru curăţarea rănilor. Este dīpana şi pācana, un bun aperitiv şi digestiv; el absoarbe sucurile alimentare după digestie. În India, gustul picant este frecvent utilizat în prepararea hranei (prin condimente). Acesta deschide canalele corpului, şi are o acţiune rapid dilatatoare. De asemenea, produce senzaţie de gust.

Efecte asupra doṣa-urilor: reduce drastic kapha, iar multe plante picante cresc vāta şi pitta.

În exces, produce: sete excesivă, pierdere drastică a vigorii, pierderea lui śukra dhātu, contracturi, spasme, tremur, leşin, şi ca o caracteristică principală – dureri ale regiunii lombare, lumbago (vāta doṣa creşte, şi întrucât majoritatea ţesuturilor conţin apă, aceasta va fi absorbită şi va produce spolierea ţesuturilor, ceea ce conduce la instalarea unor senzaţii dureroase). În acest ultim caz, cel mai indicat remediu este ghee-ul.

Exemple de plante şi condimente: asafoetida (hiṅgu ), vidaṅga, practic toate condimentele (ghimbir, usturoi, piper, ceapă, ardei iute etc.).

             

GUSTUL-SARAT

                                                           

 Lavaṇa (gustul sărat)

Combinaţie a elementelor foc + apă/pământ.

Acesta devine apos în gură şi produce senzaţie de arsură în cavitatea bucală.

Calităţi: suprimă, sparge şi elimină spasmele, contracturile, acumulările şi legăturile. Creşte agni şi are calitatea de snehana (produce onctuozitate) şi de svedana (stimulează transpiraţia). Este rapid, penetrant, stimulează senzaţia gustativă, taie şi fărâmiţează. Este un gust uşor.

În cazul unui abces perianal, de exemplu, se poate prepara un amestec de făină de grâu + sare + turmeric + ghee + ulei, preparate împreună. Amestecul este aplicat pe abces, şi este menţinut astfel până când se răceşte sau se poate menţine şi peste noapte, dacă aplicarea se face seara, la culcare. După 2-3 zile, abcesul este evacuat, iar după alte 3-4 zile acesta se retrage complet.

Sarea poate produce hipertensiune arterială, şi acţionează aidoma unui cuţit, care poate tăia un fruct (dacă este utilizat benefic), sau poate „tăia” omul (dacă este utilizat în scop distructiv).

Acţiuni asupra doṣa-urilor: reduce vāta, creşte pitta şi lichefiază kapha.

În exces, gustul sărat produce maturare nenaturală: riduri, căderea părului, încărunţire prematură, sete excesivă, sângerări interne, hematemeză, hemoptizie, boli ale pielii, herpes, toxicitate alimentară, reducerea puterii, a vigorii.

Exemple de alimente cu gust predominant sărat: apa clorinată, hrana servită în unităţi tip fast-food (aşa-numita „junk food”).

 

    

GUSTUL-ACRU

 

 

 Āmla (gustul acru)

În esenţă, este o combinaţie a elementelor foc + apă.

Acesta absoarbe apa şi o solidifică. Alte texte susţin că gustul acru este rezultatul combinării elementelor foc şi pământ. În realitate, gusturile acru şi sărat îşi au originea în aceleaşi elemente, foc, apă şi pământ, combinate în proporţii diferite şi având acţiuni diferite.

Gustul acru produce salivaţie şi contractă chipul. El amplifică agni şi acţionează ca un bun aperitiv. Este bun pentru inimă, este onctuos, acţionează şi ca bun digestiv, şi produce senzaţia de gust (este gustos, în sensul stimulării senzaţiei gustative).

Gustul acru este rece la atingere, dar fierbinte ca natură. El susţine hrănirea cu satisfacţie. Gustul acru amplifică mucozitatea şi umiditatea (kleda) în corp. Este uşor de digerat.

Acţiuni asupra doṣa-urilor: reduce vāta, creşte pitta şi kapha.

În exces, acest gust produce pierderea fermităţii sânilor , vertij, leşin, mâncărimi, paloare, anemie, herpes, crăparea pielii şi febră.

Exemple de plante şi alimente cu gust predominant acru: āmalaki, lămâi lime; iaurt, lapte acru; portocală, rodie, lămâie.

       

GUSTUL-(DULCE)

Madhura / svādu (dulce):

Acesta conţine toate mahābhūta, fiind totuşi în principal o combinaţie a elementelor pământ + apă.

O metodă de recunoaştere a acestui gust constă în faptul că el creează un strat pe limbă sau în gură. Omul este obişnuit cu gustul dulce încă de la naştere, prin gustul laptelui matern. Dacă acesta este de bună calitate, toate dhātu-rile vor fi bine formate.

Un alt atribut al gustului dulce constă din faptul că el hrăneşte toate dhātu-rile. Astfel, acest gust este recomandat preponderent sugarilor, copiilor, persoanelor în vârstă şi celor slăbiţi datorită rănilor (hemoragiilor).

Gustul dulce este bun pentru asigurarea culorii sănătoase a pielii, pentru hrănirea organelor de simţ, pentru asigurarea unui păr sănătos şi creşterea lui ojas (esenţa tuturor dhātu-rilor). Acesta are un efect brmhana (amplifică greutatea, dimensiunea corporală şi simţurile) şi conferă onctuozitate şi destresare la nivelul gâtului (dacă acesta este uscat sau tensionat).

Gustul dulce este indicat pentru femeile gravide sau lăuze, pentru a le stimula lactaţia. El vindecă rănile şi fracturile, şi leagă diferite elemente, pentru aceasta fiind folosit în fermentaţie şi producerea alcoolului.

De cele mai multe ori, gustul dulce este greu digerabil. El susţine viaţa (are funcţia jivana), şi promovează longevitatea. Este onctuos şi antitoxic. Multe plante şi produse animale dulci sunt utilizate în Āyurveda ca elemente antitoxice.

Efecte asupra doṣa-urilor: gustul dulce pacifică vāta şi pitta. În cantităţi normale, va produce kapha normală, fără a o creşte. Dulcele întăreşte toate dhātu-rile.

În exces, gustul dulce favorizează apariţia unor afecţiuni corelate cu kapha şi meda: obezitate, astm, scăderea lui agni, diferite forme de acumulare (chisturi, tumori, abcese, boli de tip prameha, diabet), şi uneori stare comatoasă (inconştienţă).

Exemple de plante şi alimente cu gust predominant dulce: lemn dulce, trestie de zahăr; banane, struguri, curmale, mango etc; lapte, ghee, miere.

LEMN DULCE (RADĂCINĂ)

TRESTIE DE ZAHAR

TRESTIA DE ZAHAR

 

 

ASPARAGUS RACEMOSA

               

Śatāvarī (Asparagus racemosa)

Sinonim: „sthira” = „care stabilizează”.

Rasa: amar, dulce;

Vīrya: rece;

Vipāka: dulce;

Guṇa: greu;

Karma: este un remediu rasāyana (întăreşte şi stimulează toate dhātu).

- pentru sistemul digestiv: este foarte hrănitor, şi digestiv. Produce rasa dhātu, śukra dhātu de bună calitate. Utilizat în diareea datorată sida.

- pentru sistemul circulator: indicat pentru întreţinerea pielii (şi a structurii cutanate), în caz de anemie (susţine rakta dhātu); hrăneşte musculatura, constituind o hrană indicată şi pentru cai (care consumă śatāvarī + ashwagandha).

- pentru sistemul reproducător: este considerată “prietena femeii”, dar este un remediu indicat şi bărbaţilor. Produce menstruaţia, stimulează ovulaţia, se recomandă în amenoree, pentru ovulaţie, stimulează lactaţia şi purifică laptele matern; la bărbaţi, amplifică potenţa.

- pentru sistemul nervos: calmează, este indicat în iritabilitate şi instabilitate psihică. Ameliorează puterea de înţelegere, medha. Se recomandă şi pentru ochi şi organele de simţ. În multe afecţiuni oculare, se poate produce suc sau ulei medicinal din śatāvarī. Este un bun neurotonic, utilizat în epilepsie, atac cerebral (împreună cu ashwagandha, guduchi), pentru iritabilitate mentală şi nervoasă. În anorexie, se administrează śatāvarī + lapte (după 10 zile maxim, pacientul va dori să mănânce). Are acelaşi efect în cazuri de depresie.

- excelent întăritor în caz de cancer, tuberculoză.

ASPARAGUS